Povestea unei foste dependente de droguri

Traim intr o lume in care majoritatea tinerilor,motivand o asa zisa libertate,se cufunda tot mai mult in mocirla unor patimi din care nu vor sub niciun chip sa iasa.Sunt insa si tineri care raspund chemarii lui Hristos si apuca cu putere mana pe care Mantuitorul ne-o intinde tuturor.Oana M.este o femeie care a gustat din plin din tot ceea ce societatea i-a oferit si a incercat tot ceea ce in ochii tinerilor de azi pare „cool”:nopti petrecute in cluburi,desfranare si adulter,tutun,bautura si droguri.Insa cand L-a cunoscut pe Hristos,s-a umplut de dragostea Lui si cu puterea primita de la Dumnezeu a iesit la lumina.
In cele ce urmeaza voi detalia un interviu luat acestei tinere.Articolul nu-mi apartine ci este luat din revista „Presa Ortodoxa” inclusiv introducerea:
-Oana,cum ai inceput sa consumi droguri?
-Locuiam in Miami, eram maritata cu un fost sportiv de performanta,aveam o casa de iarna si o situatie materiala buna.Aveam o gasca de fete si baieti,si eram preocupati doar de odihna,aranjatul in oglinda,iesitul in discoteci-in general, de tot ceea ce inseamna distractie.Atunci am luat prima data o pastila de ecstasy,apoi cocaina si marijuana.

– sa inteleg ca prietenii au fost cei care te-au determinat?
– Nu neaparat!Eu mi-am dorit acest lucru.Sigura ca am nimerit intr-un grup de prieteni care consumau droguri,dar inainte de asta obisnuiam sa ies sa beau si sa fumez.M-am apucat de fumat de la varsta de 15 ani si m-am lasat dupa ce L-am cunoscut pe Dumnezeu la o varsta trecuta de 30 de ani.cand am luat prima pastila am crezut ca l-am gasit pe Dumnezeu!

-dar era un Dumnezeu fals!
-Da.Si acum cand vreau sa-mi imaginez cum este raiul,acolo unde nu este plictiseala, nici oboseala(plictiseala era unul din cei mai mari inamici ai mei acolo in Miami ,nefacand nimic ma plictiseam foarte repede),fara rautate..ma gandesc la pastila si zic:”Daca diavolul care este numai rautate si tatal minciunii poate sa te faca sa simti acele stari pe care le traiam imi inchipui cum e sa traiesti printre sfinti in imparatia lui DUmnezeu”
Am luat cativa ani pastile si ajunsesem sa traiesc numai pentru ele.Asteptam cu nerabdare sfarsitul saptamanii-asta pentru ca acele droguri le luam numai in weekend pentru ca nu le puteam consuma oricum singura.Trebuia sa fie muzica,atmosfera.Atunci ma distram extraordinar.Nu dormeam nopti in sir,ma simteam cea mai frumoasa,cum gaseam o oglinda..nu ma mai desparteam de ea!Asa au trecut doi ani.Imi doream fosrte mult sa consum heroina,mi se parea foarte sic.Eram fascinata de modelele acelea slabe care consumau heroina si vroiam sa arat ca ele-era cumva la moda prin anii 1990 sa se consume heroina.Pe de alta parte ma uitam la filme si eram indragostita de unii actori pe care ii stiam dependenti de heroina. Desi cei din jur insistau sa nu ma apuc de heroina,eram foarte sigura pe mine ca nimic rau nu mi se poate intampla.Practic heroina am inceput sa consum cand am venit in romania si am continuat aceeasi viata.Am cunoscut un baiat, Mircea,cu care am avut o relatie extraconjugala si cu care ulterior m-am casatorit.Mircea consuma heroina si am inceput si eu cu heroina.
-cum te simteai cand consumai?
-Atunci spuneam ca este ceva foarte frumos.heroina este un drog foarte ciudat,care te face sa nu-ti mai doresti altceva.Dupa anumite droguri excitante(cocaina,ecstasy) nu mai puteam dormi.Aveam insomnii.Insomnia e unul dintre simptomele cele mai rele de care se izbesc consumatorii de droguri,pentru ca este ingrozitor sa fii obosit si sa nu poti sa dormi.In momentul in care iti faci heroina esti linistit caci heroina este un fel de antidot.In cateva luni practic am devenit dependenta.Ma injectam si nu-mi mai trebuia nimic altceva, stateam linistita ,nici macar in cluburi nu mai mergeam.Simteam o stare de bine,independenta de ceea ce se intampla in jur,de locul in care ma aflam.
-Dar aceasta stare de bine nu era de la Dumnezeu!
-Da,da cred ca diavolul , prin acest drog vrea sa-l imite pe Dumnezeu…
-Povesteste-ne despre momentul intalnirii tale cu Dumnezeu!
-Dumnezeu mi-a intins mana.Eram dupa cinci ani de dependenta,din care nu credeam ca am sa-mi mai revin vreodata.Eu, care eram foarte foarte mandra , ma consideram buricul pamantului,ajunsesem sa-mi doresc sa fiu intr-un carucior pe rotile,sa nu mai am picioare-doar sa nu mai simt ceea ce simteam!la inceput aveam multe conceptii gresite,ma gandeam ce toti oamenii ajung in rai,ca oricum o sa fie mai bine dupa moarte!Credeam ca dupa ce mori te transformi intr-o „zana perfecta”.Insa in momentul in care am inceput sa ma tem de moarte am luat lucrurile in serios.Imi imaginam un subsol in care picura apa si era tot timpul igrasie.cam asa era si in sufletul meu.Ma gandeam :”daca mor is raman asa?”.Acesta a fost primul gand care m-a zguduit.Am pastrat legatura cu primul meu sot,Dan ,care niciodata nu s-a drogat.Dan este un om foarte bun m-a ajutat tot timpul.Cand ii spuneam ca vreau sa ma sinucid ma chema pe la el si paraseam tara cateva saptamani.Insa cand reveneam,nu rezistam.Anturajul ma facea sa merg pe calea gresita!
-Si cum s-a produs ruptura?
-Dumnezeu mi-a ajutat foarte mult!A fost dint-o data .Am plecat pur si simplu de la o petrecere, la mare.Si nu m-am mai intors niciodata la sotul meu de-am doilea,Mircea,desi eram casatoriti doar de cateva luni,nici la grupul din care faceam parte.Cred ca aceasta decizie a mea a fost si rezultatul rugaciunilor mele la Sfanta Filofteia.In urma cu doua luni in drum spre lacul Balea, eu si prietenii mei ne-am oprit la curtea de arges,la catedrala.Eu nu stiam atunci cui ma inchin.Am vazut ca este lume care sta la coada si m-am inchinat si eu.M-am rugat sa ma las de droguri,pentru ca era gandul care ma macina permanent-cum sa fac sa ma las.Eram panicata,ajunsesem la o anumita varsta,am constatat ca frumusetea mi se duce,nu stiam sa fac nimic!Si m- am rugat sfintei Filofteia sa ma ajute.Atunci a fost prima data in viata mea cand am avut vointa.Am parasit grupul in care eram , am luat trenul si m-am dus la bunica mea.Nu pot spune ce s-a intamplat cu mine, pentru ca eram destul de dependenta de acea gasca.De la bunica mea. am plecat impreuna cu o vecina in drumetie, insa am ajuns din intamplare la o manastire, la un parinte batran si foarte inteleptit de Dumnezeu,parintele Ioan.La aceasta manastire am aprins lumanari pentru copii avortati,pentr ca scria „vii”,”morti” si „copii avortati”.Eu, care facusem avorturi fara sa am deloc mustrari de constiinta,am aprins lumanari si imi parea rau pentru prima oara!Si m-am rugat din tot sufletul lui Dumnezeu sa ma ajute:”Doamne ajuta-ma ca eu nu mai stiu ce sa mai fac cu mine!Nu mai am inceredre in mine!Nu stiu cum am ajuns asa!Te rog,fa ceva”.Ulterior am revenit la Mircea iar ruptura definitiva s-a produs la mare.

-Se stie ca lupta de abandonare a drogurilor este foarte dura!Cum a fost in cazul tau?
– Totul a fost de la Dumnezeu!El a facut o minune cu mine,pentru ca in primele sase lui,cele mai grele pentru un toxicoman,Mi-a taiat orice posibilitate sa ma intorc din nou la acel grup.De cate ori ne cautam unul pe altul eu si sotul meu,nu reuseam sa luam legatura.Probabil ca daca as fi vorbit cu el doua minute ne-am fi impacat.Ulterior am pleat la tara si cand am revenit,m-am implicat in alte activitati-asa au trecut cele sase luni.NU aveam casa pentru ca cea pe care o aveam de la primul meu sot o vandusem si am cheltuit toti banii in america incercand sa ma las de droguri,insa fara niciun rezultat.Asa ca am inchiriat o casa.Insa nu puteam sa dorm, aveam insomnii si imi era foarte frica in acea casa.Am intrebat agentul imobiliar prin intermediul caruia am inchiriat acea casa daca cunoste vreun preot,care sa vina sa-mi faca sfestanie.Parintele a venit si a vazut l amine niste cursuri de Yoga-in acea perioada cochetam si cu Yoga.Parintele mi-a spus ca nu este bine sa practic Yoga si mi-a vorbit despre Dumnezeu.Eu il contraziceam si ii spuneam ca dansul traieste din carti,ca suntem in sec XXI si ca astazi nu mai sunt oameni ca cei de care imi vorbea.Insa parintele mi-a spus ca exista oameni deosebiti dar nu-i cunsoc pentru ca nu ma invart printre ei.Mi-a spus ca trebuie sa ma spovedesc si mi-a lasat un indreptar de spovedanie.
L-a, citit insa razand si necrezand ca pacatele scrise acolo sunt cu adevarat pacate!Din aceasta cauza a durat vreo doua luni pana sa ma duc sa ma spovedesc.Nu puteam pricepe atunci cum poate fi un pacat faptul de a avea o relatie cu un barbat,dca nu eram casatorita.Deoarece ma simteam necajita si singura am luat cartea, mi-am notat toate pacatele si am mers la spovedit.Asa a inceput sa se schimbe viata mea.Parintele m-a trimis la Sfantul Maslu.La Sfanta Liturghie nu prea ajungeam,deoarece la inceput vroiam sa ies sambata si nu ma puteam trezi dimineata.Dar parintele a fost foarte intelegator.Am fost la sfantul maslu vreo jumatate de an,apoi am inceput sa merg si la Sf Liturghie.Acum nu as mai putea trai fara SF LIturghie!De cand mi-a spus parintele sa nu mai lipsesc de la LIturghie si am inteles ce inseamna ,n-am mai lipsit niciodata,cu exceptia cazurilor cand am fost plecata din tara.Sfanta Liturgie este ca o funie de care ma tin,caci n-as vrea sa mai cad sa ajung de unde am plecat!
-Cum vezi suportul duhovnicului?
-Este esential.Tot el m-a ajutat sa scap de pacatul desfranarii.Am avut cateva relatii dar tot spovedindu-ma parintele mi-a zis sa incetez acest pacat-si am renuntat!Acum,nefiind casatorita,nu as mai putea sa am o relatie trupesca cu un barbat!Prietenii,chiar si cei din familie ma credeau nebuna,imi ziceau ca am trecut de la o extrema la alta,ca din cauza drogurilor am ajuns habotnica.Insa nu m-a deranjat parerea lor.In plus il aveam pe parintele,in care aveam mare incerdere.Il intrebam toate neclaritatile mele.M-am apucat sa citesc vieti de sfinti si am descoperit si intelectuali si desfranati si oameni simpli care au devenit sfinti!
-Te-au ajutat mult si sfintii?
-M-au intarit!In momentul in care am vazut sfinti care la inceput au dus o viata foarte pacatoase si pe urma si-au schimbat-o complet,desigur ca m-am intarit.
-In afara de parintele tau duhovnic,inteleg ca te-a sustinut si parintele Ioan cel pe care l-ai intalnit la manastire.
-Da.Tin foarte mult la parintele Ioan.Ma apucasem sa fac teologia,dar am mers doar primul an la facultate!Parintele Ioan mi-a zis ca nu sunt realista,teologia nu este pentru mine;sa ma las de teologie si sa fac medicina.La inceput m-am consultat si cu duhovnicul si mi-a spus sa fac ascultare de parintele Ioan.Acum sunt in anul IV la medicina .Mi-a fost greu la inceput ..toti colegii mei sunt mult mai tineri decat mine si foarte competitivi.MIe nu mi placea sa fiu obligata sa fac ceva anume imi placea sa fac doar ce vreu eu.Asa ca imi parea imposibil sa continui.Dar,atunci cand faci ascultare nimic nu este cu neputinta.De aceea este foarte important sa-i asculti pe oamenii lui Dumnezeu.
-Se vede ce minunat au lucrat Sfintele Taine in tine.Oana,crezi ca ai putea trai fara spovedanie?
-Categoric nu!fara duhovnic si fara spovedanie esti mort.Nu ai nicio sansa nu numai ca drogat dar nici ca om normal.Duhovnicul este ca o carma in viata, este omul prin care Dumnezeu iti spune ce vrea de la tine.Si nu te lasa sa mergi pe un drum gresit.Si tu poti avea diferite idei si pareri ca ar vrea Dumnezeu un lucru anumit de la tine,dar trebuie marturisite ca nu cumva sa fie de la cel rau.Odata am fost la parintele si i am zis ca inainte eram foarte pacatosa,faceam tot felul de pacate si nu ma mustra deloc constiinta!Acum constiinta nu-mi da pace.Parca e cineva in spatele meu care in permanenta ma judeca.Si mi-am zis ca e ingerul pazitor.Am momente cand mai deschid cate o revista….Vogue si sa-mi zic ca sunt rupta de lume ca nu mi-am mai comparat demult ceva,ca nu am mai calatorit si ca m-am prostit de cand am venit in Romania.Dar aceasta stare ma tine pana cand imi fac canonul.Si atunci ma apuca rasul,pentru ca imi dau seama ca nu sunt gandurile mele.
-S-a intamplat vreodata sa mai caz in consumul de droguri?
-NU vreau sa ma intorc ende eram inainte,pentru ca inainte am fost in iad!Recunosc ca mai aveam perioade cand mai fumam cate o tigara cu Marijuana,pentru ca am o prietena maritata cu un baiat din fosta gasca.Asta pana cand duhovnicul mi-a spus ca nu am voie sa mai fac asta,sa ma las,ca este mare pacat.Dar mai am vise urate ca ma droghez sau ca vreau sa ma droghez dar nu gasesc marfa…
-Dumnezeu ne iubeste pe toti.Cum simti acum dragostea lui DUmnezeu dupa experientele prin care ai trecut?
-Daca nu ma iubea Dumnezeu aram in iad acum-la propriu.Odata chiar am trecut prin moarte clinica,din cauza unei supradoze si Dumnezeu m-a salvat.Spre Dumnezeu trebuie sa pasesti putin , si EL, Preamilostivul,te primeste.Este o carte:”Dai vointa iei putere”.Si asa si este:tu doar trebuie sa vrei si Dumnezeu iti da multa putere.
-Crezi ca ar fi vreun om care te-ar putea indeparta de Dumnezeu?
-Nu.Stiu ca nu este bine sa fii sigur pe tine,asa ca ma rog la Dumnezeu sa ma apere de orice ispite care m-ar putea indeparta de El.
-Spuneai ca la inceput erai mandra!Acum mai esti?
-Si acum ma mai lupt cu mnadria.Stiu ca patimile se tin lant.De la mandrie vine si mania.Sunt un om manios.Imi sare tandara foarte repede.Sunt ultimul om de fapt!Eu nu stiu cum ma mai rabda Dumnezeu?In fiecare seara imi pun aceasta intrebare…
-ce crezi , cei care se drogheaza vor sa se lase?
-Toti cei pe care i-am cunoscut vor sa scape.Chiar si fostul meu sot de-al doilea vrea sa scape.Un alt prieten avocat se lupta si el sa iasa din asta…dar fara Dumnezeu nu se poate!Si daca reusesti fara Dumnezeu cred ca degeaba te lasi pentru c amai devreme sau mai tarziu vei reveni.Un alt mare pericol este sa devii sectant,pentru ca l anoi in romania exista centre de dezintoxicare cu terapeuti neoprotestanti.In cazul drogurilor te mai mustra constiinta dar daca devii sectar devii automat mandru si nu te mai pocaiesti.
-Ce sfat dai tuturor celor care isi doresc din tot sufletul sa termine cu drogurile?
-Sa nu se bazeze pe ei si sa nu incerce singuri sa se lase.Sa-si gaseasca un duhovnic bun-este obligatoriu.Sa faca paraclisul sau Acatistul Maicii Domnului si sa o roage sa le trimita un duhovnic bun.Si Maicuta Domnului cu siguranta ii va ajuta!Apoi totul va intra in normal si nu va mai fi neaparat greu.In momentul in care m-am lasat si dupa ce l-am cunoscut pe parintele,ma asteptam sa mi fie foarte greu.Ma gandeam la soldatii rusi din transee si imi spuneam ca trebuie sa ma intaresc,fiinda voi trece printr-o perioada grea.Dar nu a fost asa.Dumnezeu a luat mult din crucea mea,mi-a daruit foarte mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s