Un film magistral!

E dificil să găsesc un început analizei sau recenziei pe care o voi face. Mi-am regăsit cu greu cuvintele să-l descriu dupa ce l-am văzut și tind să cred că oricât m-aș strădui nu voi găsi suficiente cuvinte să-i pun în valoare adevarata semnificație. Dar adunându-mi talentul de critic de film voi încerca sa redau în câteva…mai multe sau mai puține cuvinte, imaginea acestui film. E un film rusesc, da stiu surprinzator dar Rușii înca mai fac filme bune. Numele lui e Ostrov și e regizat de un anume Pavel Lunghin. Știu că acest nume nu spune nimic dar merită pomenit. E un film foarte puțin mediatizat probabil si dată fiind factura lui religioasă. Dar ca și orice film bun se distribuie in grupuri restrânse și greu auzi de el. Întâmplator a ajuns și la mine si după încercari multiple am ajuns să-l vad singur in liniste.
Filmul începe cu niște pași ai unui om dezorientat parcă și confuz care străbate o mlaștină și repetă o rugăciune: rugăciunea inimii! Apoi ….1940 Război.Atât se precizează scurt fără detalii pentru că nu asta era important. Undeva în Rusia în timpul celui de al doilea război mondial un vapor rusesc este surpins de unul German. la bordul vaporului rusesc un fochist tușește des și aruncă cu obstinație cărbuni pe foc. Căpitanul ramas la cârma observă vaporul și coboara să se ascundă împreună cu fochistul…în cărbuni. Acesta din urma este gasit de Germani și bătut …nu foarte tare dar bătut. Suficient cât să-l terifieze și să-l facă să sape cu mâinile în cărbuni după comandantul său sperând că dacă îl va preda va scăpa cu viață. Scos din cărbuni de fochistul terifiat de intamplare,comandantul se așează la o tigară-ultima- pasiv pe marginea vaporului scuipând spre fochist cu dispreț. Șeful grupului de nemți îndreaptă pistolul spre cei doi inamici ruși moment în care frica de moarte a fochistului îl face să tremure să plângă să cadă în genunchi implorând viață. I se promite din nou că daca îl va împusca pe căpitanul vaporului va trai. Și așa va face.Tras de urechi la propriu apasă pe trăgaci. Nemții pleacă dar nu înainte de a amplasa explozibil pe vapor. Din departare se aude strigătul de victorie , de bucurie că a rămas in viața a fochistului urcat ostentativ pe gramada de carbuni dupa care o explozie pune capăt scenei. Filmul se reia cu anul 1974 la o mănăstire. Cum a ajuns acolo veți vedea daca o sa fiti curioși să vă uitați. Din momentul acela începe o adevarată predică filmografică. Tusea apăsată și râvna cu care aruncă din nou carbuni în foc îți spun ca e acelasi personaj dar de data aceasta batrân,detensionat dar totuși încordat. Încordat de alte aspecte ale vieții. Fratele Anatoli pare nebun. Se ceartă cu viețuitorii mănăstirii are ieșiri de nebun dar în inima sa se petrec lucruri de o gravitate și o importanta colosală și nu doar pentru acțiunea filmului ci și pentru cel ce priveste. Primește și darul facerii de minuni. Stârnind și un umor fin în câteva momente când el continuă ca din smerenie să ascunda totul sub chipul nebuniei sau a „slăbiciunii cu duhul”. Evenimentele care se succed sunt uneori contradictorii. N-am să dezvalui detalii mai multe, nici sfârsitul filmului pentru a lasa totuși ceva curiozitate puținilor amatori de original care poate vor iesi din mrejele „avatarelor” si a atâtor altor porcarii care ne invadează nu doar piața ci și sufletele.

Pentru cei ce doresc o descriere a sufletului mistic rusesc acest film este ceea ce aș recomanda. Per total daca avem în vedere latura lui spirituala eu zic ca omul care cauta asta se poate inspira din el indiferent din ce religie vine pentru că filmul nu surpinde o religie in esența ei ci surpinde un mod de gandire, surprinde VIAȚA in adevaratul ei sens.Sens care coincide cu creștinismul. După acest film mi-am dat seama că cei ce afirmă despre creștinism că e o religie se inseala.NU e o religie ci e un mod de viată.Cel autentic. Mulți au zis după vizionarea acestui film că tinzi să devii mai bun mai curat, că tinzi să copiezi din el. Eu personal nu am incercat să devin nicicum dar un lucru am reusit să fac. Să înteleg spiritul în care trebuie omul să se roage…ce înseamna de fapt rugaciunea și inima curată. Acest film nu e un blockbuster american nici macar nu e invadat de muzică. Coloana sonora vine atunci când trebuie și cum trebuie. Telespectatorul obișnuit cu multă acțiune în fața ecranului s-ar putea să plece plictisit și dezamăgit dupa 30 de minute pentru că filmul nu descrie nici un spectacol ci „te mediteaza” te ajută să descoperi…iți descoperă si te descoperă. E ca o gură de oxigen într-un spatiu din ce in ce mai împuțit în care cu cât stăm mai mult cu atât avem impresia ca e chiar plăcut. Dacă m-aș uita de 10 ori la filmul asta as vedea de fiecare data altceva cu aceeasi substanta. Spre deosebire de un film obisnuit acest film inglobeaza nu doar o poveste ci microcosmosul omului. Din acest motiv oricine se poate folosi de el, oricine are posibiliatatea sa vada si ceva din viata lui acolo: fie ca e vorba de frica de moarte, sau de rautatea si cinismul nemtilor nazisti, fie ca e vorba de iertare sau de problema constiintei personale sau de cea a comuniunii toate isi gasesc un ecou. Ca sa va dati seama de impactul pe care l-a avut filmul si pentru actori pot sa va spun ca doi dintre ei s-au calugarit iar actorul principal a avut o schimbare radicala a mintii. S-a petrecut asa zisa Metanoia tradusa de noi prin pocainta sau mai curand „innoirea mintii”.Cam atat pentru moment…..va astept cu pareri pe cei interesati. Restul….ramaneti la avatare si Lady Gaga!

4 păreri la “Un film magistral!

  1. ideea unui film nu e neaparat sa surprinda viata. ti-am spus, faptu ca judeci ma enerveaza la culme. vezi-ti de filmu tau si lasa-i pe ceilalti cu avatarele. degeaba te bati cu pumnu-n piept ca ai revelatii daca tu esti vanitos. vanitatea din cate stiu e e pacatul preferat de scaraotzki😉

  2. Da stiu stiu…da stii ca nimeni nu-i perfect. Ma gandeam eu ca voi naste controverse dar totusi e o parere care de asta e parare sa fie comentata.cat despre film…la fel nu va place exprima-ti-va parerea.Virgil tu tre sa intelegi c aeu nu scriu pentru a fi toata lumea de acord cat despre revelatii….e putin cam mult spus si as face bine sa nu mai scri uin public despre asta pentru ca risc exact ce zici tu. Sa fie perceput ca „bataie in piept”.ozbic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s