Ioane, Ioane…

…toată lumea doarme, băga-mi-aş vârteşcoiu în ea de insomnie.

Download: niste-baieti-ioane-ioane.jpg

La Mulţi Ani!

SĂ SUNE TROMPETELEEEEEEEEE!

Şi fie ca sfânta zî di az să-ţi aducă nu supărare, amar, stingherenie, tomăneală, malagambeală, caramangeală, faliment, ci numa bani-numa bani, dedicaţii, un set – ciorap penian, coiere şi genunchere de lână (fashion must-have 2011), tărie(lichidă, şi de caracter), o faţă de masă(nouă), fericire la drum de seară, ochi albaştri la aşternut, şi ÎN NUMELE TUTUROR, o teacă de mobil pentru curea, să nu mai fi nevoit să ţii telefonul în poşetă şi să nu-l auzi când te sună lumea! Şi…să-ţi tihnească, bulan!

Cadău, o poză cu noi din Dubai, atât.

Multumim 2010! Poftiti in 2011!

In primul rand sper ca a trecut toata lumea craciunul cu bine, fara indigestii, spitalizari si pragnoze acute. Zilele trecute imi aminteam de ultimul meu post de succes. Cel cu bautura de anul trecut. S-au schimbat foarte multe de atunci atat pe plan personal cat si in cel al relatiilor interpersonale. Am realizat pentru a nu stiu cata oara ca de multe ori realitatea nu e ceea ce pare, ca adevarul e unul indiferent de ceea ce crezi tu, ca in stat nu poti avea incredere ca intr-o mama protectoare intr-un cuvant nu tot ce zboara se mananca. As aseza tot la capitolul castiguri faptul ca mi-am dat seama ca un blog nu poate tine loc de carte, de scris pe hartie, asa ca am in plan sa scriu pe hartie multe din lucrurile pe care incep sa le realizez. Din acest motiv acest blog va ramane doar ca amintire, ca sa vad peste ani de unde am plecat in actiunile mele. Zic actiuni pentru ca am de gand sa actionez. Cum? Nici daca as sti nu as putea sa fac asa ceva public pentru ca asa cum am spus mai sus nu tot ce zboara se mananca iar interesele dezbina. Cum adica dezbina? Prin invidie, rautate, pizma, si intr-un cuvant lipsa dragostei si a notiunii de “aprope”. In 2010 m-am rugat sa ramana langa mine doar oamenii care pot sa-mi faca bine si cei in care pe viitor ma voi putea baza in desfasurarea vietii mele. Pot sa spun ca aceste lucruri s-au petrecut de la sine fara ca eu sa fac absolut nimic. Ah….apropo probabil sunt foarte multi deranjati de prezenta lui Dumnezeu in discursurile mele. Am o veste proasta: incerc sa fiu un reprezentant cat mai fidel al Crestinismului si nu un impostor cum majoritatea au ajuns sa fie ori datorita iubirii banului, a desfraului sau al oricarui idol pentru care sunt dispusi sa-l vanda zilnic pe Hristos asemenea lui Iuda. Problema nu este insa in “pacat” ca forma a tradarii ci in lipsa oricarei remuscari si in parerea nebuna ca ceea ce fac este “normal”. Am inchis paranteza.
Nu stiu daca voi mai scrie ceva pe acest blog in forma in care se gaseste acum sau asta va fi ultimul articol. Cert este ca ma simt in forma, din toate punctele de vedere. Mai sunt cateva ora pana intram in noul an pe care il doresc tuturor sa fie incarcat de realizari care sa vizeze mai mult pe cel de langa noi si mai putin pe noi personal.
Chiar daca nu vor vedea ce am scris eu aici- ma bucur dealtfel ca putini stiu si citesc acest blog – ii port in gandurile mele pe toti cei care mi-au aratat inima lor buna, nu neaparat sa ma fi ajutat la ceva sa ma fi laudat sau mai stiu eu ce, ci macar sa-mi fi aratat o urma de zambet sincer, chiar si in coltul gurii. Acesti oameni vor salva Romania. Ah si sa nu uit am o veste proasta pentru cei ce-si zic Romani dar de fapt sunt de cu totul alt neam: Romania nu este cea prezentata la televizor si NOI stim asta. Nu zic mai mult pentru ca se vor gasi multi sa comenteze. Cine are creier de gandit va sti ce am vrut sa spun iar cine nu va ramane acelasi banal. Le multumesc in deosebi si tuturor celor care m-au criticat fie cu dreptate fie din rautate, apreciez orice critica si incerc sa-mi asum o indreptare daca aceasta se vede indreptatita. Nu vreau sa ma intind prea mult si cred ca ce a fost mai important am spus. Oricum am sa completez daca am uitat ceva de interes maxim. O sa inchei cu un set de intrebari retorice (sa va raspundeti voua) si cele mai bune urari pentru 2011. Fie ca Dumnezeu sa va lumineze pe toti cu iubirea si mila sa si sa aflati cat mai mult din Adevar sa fiti puternici greu de calcat si plini de dragoste.
10 Q:
1. Sunteti multumiti de ce ati realizat in 2010? Alcatuiti un top 3 al celor mai importante realizari.
2. Cate din actiunile voastre au provocat bucurie si celor din jurul vostru? Dar intristare si plans?
3. V-ati simtit vreodata strivit de forta naturii, de cursul unor lucruri implacabile? De cate ori si la ce v-ati gandit in acele momente?
4. Indiferent de varsta pe care o aveti v-ati gandit vreodata la generatia viitoare de tineri (inclusiv cei nascuti in 2010)? Sunteti multumiti de cum vor creste si de cum ne vor proteja ca pe “batranii lor”?
5. De cate ori v-ati sfatuit intre voi , in familie, sau cu prieteni , sau cu duhovnici (care au), inainte de a lua o decizie importanta?
6. Cate carti ati citit in 2010? Dintre acestea cate au surprins trecutul tarii acesteia care v-a dat numele de Romani?
7. Ati auzit de: Mircea Vulcanescu, Dan Lucinescu, Nicolae Paulescu, George Emil Palade, Ion Petru Culianu, Petru Movila, Arsenie Boca, Grigore Vasiliu, Petrache Poenaru, Andrei Alexandrescu. De cati si ce stiti despre fiecare?
8 Dar despre: Bianca Dragusanu, Gerge Becali, Andrian Mutu, Catalin Botezatu, Adelina Pestritu, Marian Vanghelie, Elena Udrea, Dan capatos, Mircea Badea, Sorin din Rahova:). De cati si ce stiti despre fiecare?
9. De cate ori ati simtit un glas interior care se opunea unei actiuni sau alteia pe care aveati de gand sa o luati? Ati identificat ce a fost si de unde venea?
10. Sunteti multumit de cursul pe care activitatea umana se desfasoara in lume? Dar in Romania?
11. Cate actiuni ati intreprins pentru a schimba ceva in bine? La nivel personal sau de grup de apartenenta.

Adorm

A fost o perioadă….lungă ce-i drept cînd nu m-am uitat la filme acasă,pe calculator,deloc. Acum însă de un timp fac eforturi să văd cîteva din filmele bune pe care le-am ratat. De ce fac eforturi? Pentru că pur si simplu nu pot să trec de minutul 60 al niciunui film. E drept cam pe la 10 seara ajung să-mi fac timp să dau drumul unui film pe calculator dar chiar asa obosit să fiu încît să adorm una-două? Chiar nu ştiu ce ar putea ajuta. Am auzit chiar că dacă te întinzi în pat, corpul are un reflex necondiţionat şi “te adorme” crezînd că tu chiar vrei asta. Dar eu nu prea as vrea….măi hipotalamus, să dorm …ci vreau sa vad şi eu un film …atît. Oare ce tehnici să adopt? Să urmaresc filmul din fund? …sau să stau cu picioarele in sus?… Să-mi pun ţepuşe ca prîslea cel voininc in distribuţia ..”cu merele de aur”? Sau să dorm de la 7 la 8? Orice sugestie este binevenită. Şi apropo, aseară am început “Brazil” de Terry Gilliam si vreau să văd curînd şi Dr Parnassus. Oricum dacă aveţi filme să-mi recomandati nu ezitati. O singură precizare am de făcut…să nu fie din cele noi că-s de toata jena si mă enervez. Bine hai nu strîmbati din nas …nu generalizez dar 90% din ce apare IN KINO acum nu sunt decît spălături de creier la foc mic foarte eficiente pentru femei si barbati din soiul “golaşi-la-cap-Românesc”.
Si acum … o zi bună şi bucurati-vă de cele 12 grade cu ploaie măruntă de afară.

Fracturi de constiinţă

Apăsând cumplit de greu pe capetele bieţilor oameni, senzaţiile psiho-sensitive se întind de la o zi la alta ca o ciumă şi otrăvesc capcitatea omului de a se orienta înspre libertate. Pacea e ceva ce l-a părăsit demult iar frica si falsitatea se târasc una în urma celeilalte pentru a lua locul celei dintâi, luptîndu-se pentru întâietate. Figurile le sunt tensionate, idei nu au iar modul de viată ş-il cerşesc umili de la cei ce vor să-i ducă spre neştiintă, fără măcar să bănuiască nedreptatea ce li se face. Din când în când cineva strigă în urma lor să se întoarcă. Păcat că nu este mai insistent;nimeni nu pare să-l asculte şi toată lumea ţinteşte cu sete capătul curcubeului morţii. Dar nu poate şi nici nu vrea să fie insistent, acestea nu-i sunt fireşti iar teroarea nu este punctul său forte.
Se simt atât de vii şi activi si nici nu banuiesc că sunt morti de fapt.Nu bănuiesc pentru că le e frica să se întoarcă in mijlocul lor să vadă dezastrul. Duşmanul lor comun este plictiseala iar crezul lor este “clipa”. Ar face orice să nu ramână singuri, să nu fie linişte, nimic să nu le amintească de normalitate. Axa lor a părăsit încastrările naturale si a devenit axa durerii mascate in “distracţie”.
Tehnologia creează obligativitatea existentei numerice şi virtuale. Oricine poate şi trebuie să fie identificat, blocat sau obligat să execute orice ordin care oricum ar fi “spre binele personal”. Îndrazneala este redusă la indignarea din fata televizorului şi orice acţiune este sortita eşecului din start. Peste toate acestea stă triumfătoare logica fatalista: “Şi ce pot eu sa fac” încoronată cu resemnarea intr-o motivaţie absurdă: “Toată lumea face/vrea….”. Oare din ce oameni se trag acestia şi cine sunt cei cei i-au nascut pe ei? Care este tara lor de provenienta si cum au “evoluat”? …..

Despre țigani și obiceiurile lor

Nu știu de ce dar îmi găsesc cu greu inspiratia printre betoane și sticlă printre claxoane și oameni isterici și nervoși, și nu știu cum de fiecare dată când îmi vine să scriu sunt plecat din București și departe de laptop. Să fie o coincidența? Nu, nu cred. Cred doar că ar trebui să mă apuc de scris pe foaie pentru că citez ”nu-i așa” ..are balta pește.

Nu sunt xenofob și nici vreun homofob. N-am niciun fel de fobie. Nici aia de moarte nu mă mai ține acum. Atât doar că nu pot să suport țiganii pentru că sunt ”incepatorii comportamentului meltean”. Si noi îi imităm cu succes. Așa am rămas eu fără telefon săptămana trecută. Mi l-au ”ridicat” baieții in 2 stații de RATB. Eficiență maximă aș zice. Am plecat de acasă cu treabă in Ikea. Nu multă, nu complicată;să iau și eu două becuri și două prize că se mai strică la casa omului. De obicei am o ”papornița” pe care o iau cu mine permanent dar acum am zis că pentru două stații nu mă mai îngrunez cu ea. Zis și facut am aruncat telefonul în buzunar, portofelul și cheile și am plecat. In ”mașină” doi cocalari șicanau o fata care citea Dostoievski. Mare insultă pentru ei!! Agitandu-mă eu pe acolo m-au observat ca am aruncat ”crocodilul” în buzunar si mi l-au săltat. M-am prins și eu de firul evenimentelor dar abia dupa ce am coborât la Ikeea. Era prea târziu. Crocodilul disparuse! Oricum le-am mulțumit că mi-au lăsat portofelul. Mi-am recuperat numărul acum mai trebuie să-mi iau și un telefon . Are cineva vreo sugestie?
Data viitoare vă povestesc cum mi-au furat bicicleta. Anul ăsta a fost anul pagubelor.
Voi ce ați pierdut/vi s-a furat anul ăsta?

Despre parinti inteligenti-In ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti.

Generatia actuala de parinti a vrut cumva sa compenseze lipsurile copilariei lor si a incercat sa dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucarii, haine, plimbari, scoli, televizor si calculator. Altii le-au umplut timpul copiilor cu multe activitati educative ca invatarea limbilor straine, informatica, muzica. Intentia este excelenta, insa parintii nu au inteles ca televizorul, jucariile cumparate, internetul si excesul de activitati blocheaza copilaria, in care copilul are nevoie sa inventeze, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si sa se bucure de viata.

Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

1. Blocarea inteligentei

Sistemul educational actual aduce foarte multa informatie, de cele mai multe ori inutila. Copiii si tinerii invata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile. Invata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale. Sunt antrenati sa faca calcule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii si probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

2. Utilizarea gresita a functiilor memoriei

Prin sistemul educational actual memoria copiilor este transformata intr-un depozit de informatie inutila, iar excesul acesteia blocheaza inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai. Cea mai mare parte a informatiilor pe care le acumulam nu vor fi folosite niciodata. Numarul actual de scoli este mai mare decat in orice alta epoca, insa acestea nu produc persoane care gandesc, si nu e de mirare ca elevii au pierdut placerea de a invata.

Pe de alta parte, mediile de informare ii seduc cu stimuli rapizi, gata preparati, care ii transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, in mijlocul diverselor aventuri – sportive, de razboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune si internet actioneaza asupra subconstientului, marindu-le nevoia de placeri in viata reala. Astfel in timp ei nu mai gasesc placere in micii stimuli ai rutinei zilnice si vor cauta stimuli tot mai puternici, trebuind sa faca foarte multe lucruri pentru a avea putina placere. Toate acestea genereaza personalitati fluctuante, instabile si nemultumite.

3. Informam si nu formam

Noi nu ii formam pe tineri, ci doar ii informam. Ei cunosc tot mai mult despre lumea in care se afla, dar nu stiu mai nimic despre lumea lor interioara. Educatia este tot mai lipsita de ingredientul emotional si produce tineri care rareori stiu sa isi ceara iertare, sa isi recunoasca limitele sau sa se puna in locul celorlalti.

Care este rezultatul?

O generatie de copii si tineri mai bolnava psihic decat oricare alta din istoria umanitatii: copii depresivi, preadolescent i si adolescenti care dezvolta obsesii, sindroame de panica, timiditate, fobii sau agresivitate. In plus, tot mai multi dintre ei cauta placerea de moment in consumul de tutun, alcool si droguri.

CE ESTE DE FACUT?

Dr. Augusto Cury ne spune ca in ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti. Pentru aceasta ne vorbeste despre sapte deprinderi ale „parintilor buni” si cum trebuie transformate ele de catre „parintii inteligenti”. Iata prima dintre ele:
Parintii buni dau cadouri, parintii inteligenti daruiesc propria lor fiinta

Parintii buni au grija sa satisfaca, in masura posibilitatilor lor economice, dorintele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversari, le cumpara pantofi, haine, produse electronice, organizeaza excursii. Parintii inteligenti dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpara cu toti banii din lume: fiinta lor, povestea vietii lor, experientele lor, lacrimile lor, timpul lor. Parintii care le fac in permanenta daruri copiilor lor sunt pastrati in amintire doar pentru un moment. Parintii care se preocupa sa le daruiasca copiilor exemple si povestiri din viata lor raman de neuitat.
Parintii buni alimenteaza corpul, parintii inteligenti alimenteaza personalitatea

Astazi, parintii buni cresc copii zbuciumati, instrainati, autoritari si angoasati, pentru ca societatea s-a transformat intr-o fabrica de stres. Parintii care nu-si invata copiii sa aiba o viziune critica asupra publicitatii, a emisiunilor de televiziune si a discriminarii sociale ii transforma intr-o prada usoara pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinta umana, ci un consumator. Pregatiti copilul pentru „ a fi”, caci lumea il va pregati pentru „ a avea”.

Ajutati-va copiii sa nu fie sclavii problemelor lor. Alimentati amfiteatrul gandurilor si teritoriul emotiilor cu curaj si indrazneala. Nu le acceptati timiditatea si nesiguranta. Daca problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar daca nu, trebuie sa ne acceptam limitele.
Parintii buni corecteaza greselile, parintii inteligenti isi invata copiii cum sa gandeasca

Vechile corectii si binecunoscutele predici nu mai functioneaza. Cand deschideti gura sa repetati acelasi lucru, declansati un resort din subconstient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce contin critici mai vechi. 99% din criticile si corectiile parintilor sunt inutile in influentarea personalitatii tinerilor.

A-ti surprinde copilul inseamna a spune lucruri la care ei nu se asteapta. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se asteapta sa tipati si sa-l pedepsiti. Dar puteti incepe prin a tacea si a va relaxa, apoi puteti spune:”Nu ma asteptam sa ma superi in felul acesta. In ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc si te respect mult”. Apoi copilul trebuie lasat sa se gandeasca. Parintii buni spun: „ Gresesti”; parintii inteligenti spun: „Ce parere ai despre comportamentul tau?” „Gandeste inainte sa reactionezi”
Parintii buni isi pregatesc copiii pentru aplauze, parintii inteligenti isi pregatesc copiii pentru esecuri.

Parintii buni educa inteligenta copiilor lor, parintii inteligenti le educa sensibilitatea.
Stimulati-i pe copii sa aiba obiective, sa caute succesul in studiu, in munca, in relatiile sociale, dar nu va opriti aici. Ajutati-i sa nu le fie teama de insuccese. Nu exista podium fara infrangeri. Multi nu stralucesc in munca lor pentru ca au renuntat in fata primelor obstacole, pentru ca nu au avut rabdare sa suporte un „nu”, pentru ca nu au avut indrazneala de a infrunta unele critici, nici umilinta de a-si recunoaste greseala. Perseverenta este la fel de importanta ca si capacitatile intelectuale. Pentru parintii inteligenti, a avea succes nu inseamna a avea o viata fara greseli. De aceea sunt in stare sa spuna copiilor lor: „Am gresit”, „Scuza-ma”, „Am nevoie de tine”. Parintii care nu-si cer scuze nu-si vor invata copiii cum sa abordeze aroganta.
Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza ca niste prieteni

A sta de vorba inseamna a vorbi despre lumea care ne inconjoara, a dialoga inseamna a vorbi despre lumea in care suntem: a relata experiente, a impartasi ceea ce se afla ascuns in inima fiecaruia, a patrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din parinti n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile si frustrarile personale. Nu trebuie sa deveniti o jucarie in mana copilului, ci un prieten foarte bun. Adevarata autoritate si respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perla ascunsa in inima. Ea este scumpa, pentru ca aurul si argintul n-o pot cumpara.
Parintii buni dau informatii, parintii inteligenti povestesc istorioare

Captati-va copiii prin inteligenta voastra, nu prin autoritate, bani sau putere. Stiti care este termometrul care indica daca sunteti agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii si prietenii acestora. Daca le face placere sa fie in preajma voastra, ati trecut testul. Odata, una dintre fiicele mele a fost criticata pentru ca era o persoana simpla. Se simtea trista si respansa.Dupa ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginatia la treaba si i-am spus urmatoarea pilda: unii prefera un soare frumos pictat intr-un tablou, altii prefera un soare real, chiar daca este acoperit cu nori. Am intrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adaugat, chiar daca unii oameni nu cred in soarele tau, el straluceste. Tu ai lumina proprie. Intr-o zi norii se vor risipi si oamenii te vor vedea. Sa nu-ti fie teama ca iti pierzi lumina.

PARINTII INTELIGENTI ISI STIMULEAZA COPIII SA-SI INVINGA TEMERILE SI SA AIBA ATITUDINI BLANDE.
Parintii buni ofera oportunitati, parintii inteligenti nu renunta niciodata

Parintii inteligenti sunt semanatori de idei si nu controleaza viata copiilor lor. Ei seamana si asteapta ca semintele sa germineze. Pe timpul asteptarii poate sa apara mahnire, dar, daca semintele sunt bune, vor incolti. Nimeni nu-si ia diploma in misiunea de a educa. Inainte, parintii erau autoritari; astazi sunt copiii. Invatati sa spuneti „nu” fara teama. Daca ei nu aud „nu” de la d-voastra, nu vor fi pregatiti sa auda „nu” de la viata. Parintii nu trebuie sa cedeze in fata santajelor si presiunii copiilor. In caz contrar, emotia copiilor va deveni un balansoar:: astazi sunt docili, maine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea tarziu in cursul saptamanii si a se trezi devreme pentru a invata este inacceptabil si prin urmare ne-negociabil. Traim vremuri grele. Parintii din toata lumea se simt pierduti. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexa decat cucerirea planetei.

CELE 7 PACATE CAPITALE ALE EDUCATIEI
1. A corecta in public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstructiona copilaria celui educat
4. A pedepsi la furie si a pune limite, fara a da explicatii
5. A fi nerabdator si a renunta sa mai faci educatie
6. A nu te tine de cuvant
7. A distruge speranta si visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru si psihoterapeut, si-a dedicat 17 ani din viata cercetarii modului in care construieste si se dezvolta inteligenta. Analiza pe care o face societatii contemporane ajunge la urmatoarea concluzie: singuratatea nu a fost niciodata atat de intensa: parintii isi ascund sentimentele de copii, copiii isi ascund lacrimile de parinti si profesorii se refugiaza in autoritarism. Cantitatea de informatie si cunostinte disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generatii nu sunt formate pentru a gandi, ci pentru a repeta informatii. In cartea sa, „Parinti straluciti, profesori fascinanti“, tradusa si in romana, Dr. Augusto Cury atrage atentia asupra necesitatii schimbarii felului in care se face educatia contemporana.

Parinti straluciti, profesori fascinanti – Augusto Cury
Sursa:http://www.dragosalbei.ro/educatie-si-familie