…si o piesa la fel

Tocmai ascult una din melodiile puternice marca Cheloo. Inca nu-mi gasesc cuvintele.Oricum sunt si la munca unde…”nu am chef azi”.dar revin cu cateva cuvinte de..critic muzical.
Gata am prins un moment de liniste! Poate v-am mai stresat ori eu ori altii cu piesa asta dar mie chiar imi place.Piesa se numeste Plec pe marte.E putin ciudata alaturarea de nume Cheloo feat. Smiley. Primul un dur si un rezvratit care mie personal imi place; al doilea un tip foarte soft cu mesaje de obicei pasnice;si el mi-e simpatic. Dar ce imi place la piesa asta. Poezia! Da poezia.Staim ca parazitii au versuri gandite,ingenioase care scormonesc. Dar piesa asta are un mesaj,un mesaj foarte clar ce ii tinteste pe multi dintre noi macar dint-un anumit punct de vedere. Iata si versul meu preferat.Marturisesc ca am dat inapoi de 3 sau 4 ori sa vad ce vrea sa zica.Cica:”Daca mi-as permite sa fiu cum sunt/N-as mai scrie/Ci m-as duce zambind de zece ori la puscarie”.Poetic nu?

….hai I pup you! :bz

Un film magistral!

E dificil să găsesc un început analizei sau recenziei pe care o voi face. Mi-am regăsit cu greu cuvintele să-l descriu dupa ce l-am văzut și tind să cred că oricât m-aș strădui nu voi găsi suficiente cuvinte să-i pun în valoare adevarata semnificație. Dar adunându-mi talentul de critic de film voi încerca sa redau în câteva…mai multe sau mai puține cuvinte, imaginea acestui film. E un film rusesc, da stiu surprinzator dar Rușii înca mai fac filme bune. Numele lui e Ostrov și e regizat de un anume Pavel Lunghin. Știu că acest nume nu spune nimic dar merită pomenit. E un film foarte puțin mediatizat probabil si dată fiind factura lui religioasă. Dar ca și orice film bun se distribuie in grupuri restrânse și greu auzi de el. Întâmplator a ajuns și la mine si după încercari multiple am ajuns să-l vad singur in liniste.
Filmul începe cu niște pași ai unui om dezorientat parcă și confuz care străbate o mlaștină și repetă o rugăciune: rugăciunea inimii! Apoi ….1940 Război.Atât se precizează scurt fără detalii pentru că nu asta era important. Undeva în Rusia în timpul celui de al doilea război mondial un vapor rusesc este surpins de unul German. la bordul vaporului rusesc un fochist tușește des și aruncă cu obstinație cărbuni pe foc. Căpitanul ramas la cârma observă vaporul și coboara să se ascundă împreună cu fochistul…în cărbuni. Acesta din urma este gasit de Germani și bătut …nu foarte tare dar bătut. Suficient cât să-l terifieze și să-l facă să sape cu mâinile în cărbuni după comandantul său sperând că dacă îl va preda va scăpa cu viață. Scos din cărbuni de fochistul terifiat de intamplare,comandantul  se așează la o tigară-ultima- pasiv pe marginea vaporului scuipând spre fochist cu dispreț. Șeful grupului de nemți îndreaptă pistolul spre cei doi inamici ruși moment în care frica de moarte a fochistului îl face să tremure să plângă să cadă în genunchi implorând viață. I se promite din nou că daca îl va împusca pe căpitanul vaporului va trai. Și așa va face.Tras de urechi la propriu apasă pe trăgaci. Nemții pleacă dar nu înainte de a amplasa explozibil pe vapor. Din departare se aude strigătul de victorie , de bucurie că a rămas in viața a fochistului urcat ostentativ pe gramada de carbuni dupa care o explozie pune capăt scenei. Filmul se reia cu anul 1974 la o mănăstire. Cum a ajuns acolo veți vedea daca o sa fiti curioși să vă uitați. Din momentul acela începe o adevarată predică filmografică. Tusea apăsată și râvna cu care aruncă din nou carbuni în foc îți spun ca e acelasi personaj dar de data aceasta batrân,detensionat dar totuși încordat. Încordat de alte aspecte ale vieții. Fratele Anatoli pare nebun. Se ceartă cu viețuitorii mănăstirii are ieșiri de nebun dar în inima sa se petrec lucruri de o gravitate și o importanta colosală și nu doar pentru acțiunea filmului ci și pentru cel ce priveste. Primește și darul facerii de minuni. Stârnind și un umor fin în câteva momente când el continuă ca din smerenie să ascunda totul sub chipul nebuniei sau a “slăbiciunii cu duhul”. Evenimentele care se succed sunt uneori contradictorii. N-am să dezvalui detalii mai multe, nici sfârsitul filmului pentru a lasa totuși ceva curiozitate puținilor amatori de original care poate vor iesi din mrejele “avatarelor” si a atâtor altor porcarii care ne invadează nu doar piața ci și sufletele.

Pentru cei ce doresc o descriere a sufletului mistic rusesc acest film este ceea ce aș recomanda. Per total daca avem în vedere latura lui spirituala eu zic ca omul care cauta asta se poate inspira din el indiferent din ce religie vine pentru că filmul nu surpinde o religie in esența ei ci surpinde un mod de gandire, surprinde VIAȚA in adevaratul ei sens.Sens care coincide cu creștinismul. După acest film mi-am dat seama că cei ce afirmă despre creștinism că e o religie se inseala.NU e o religie ci e un mod de viată.Cel autentic. Mulți au zis după vizionarea acestui film că tinzi să devii mai bun mai curat, că tinzi să copiezi din el. Eu personal nu am incercat să devin nicicum dar un lucru am reusit să fac. Să înteleg spiritul în care trebuie omul să se roage…ce înseamna de fapt rugaciunea și inima curată. Acest film nu e un blockbuster american nici macar nu e invadat de muzică. Coloana sonora vine atunci când trebuie și cum trebuie. Telespectatorul obișnuit cu multă acțiune în fața ecranului s-ar putea să plece plictisit și dezamăgit dupa 30 de minute pentru că filmul nu descrie nici un spectacol ci “te mediteaza”  te ajută să descoperi…iți descoperă si te descoperă. E ca o gură de oxigen într-un spatiu din ce in ce mai împuțit în care cu cât stăm mai mult cu atât avem impresia ca e chiar plăcut. Dacă m-aș uita de 10 ori la filmul asta as vedea de fiecare data altceva cu aceeasi substanta. Spre deosebire de un film obisnuit acest film inglobeaza nu doar o poveste ci microcosmosul omului. Din acest motiv oricine se poate folosi de el, oricine are posibiliatatea sa vada si ceva din viata lui acolo: fie ca e vorba de frica de moarte, sau de rautatea si cinismul nemtilor nazisti, fie ca e vorba de iertare sau de problema constiintei personale sau de cea a comuniunii toate isi gasesc un ecou. Ca sa va dati seama de impactul pe care l-a avut filmul si pentru actori pot sa va spun ca doi dintre ei s-au calugarit iar actorul principal a avut o schimbare radicala a mintii. S-a petrecut asa zisa Metanoia tradusa de noi prin pocainta sau mai curand “innoirea mintii”.Cam atat pentru moment…..va astept cu pareri pe cei interesati. Restul….ramaneti la avatare si Lady Gaga!

“Lenea e mare pacat”- Gherman,I. 2010

…..citatul ăsta fabulos m-a determinat să scriu din nou pe blog. Plus cererile repetate ale fanilor însetați de cultură și de articole optimiste. Sincer și eu m-am plictisit să tot scriu asa fară niciun rost. Sunt perioade cand chiar nu gasesc niciun rost acestui blog: jurnalist n-am să ajung niciodată, bani din trafic…exclus si nici nu-mi permit sa scriu cacaturi să fac trafic iar de facut un site profesionist n-am timp si nici chef sa invat CSS si alte limbaje de programare Web. Asa că….prefer sa rup orice legătura cu calculatorul dupa cele 9 ore petrecute frecând menta efectiv in fata unui PC. Cam pesimist nu-i asa? Apoi m-am mai gandit sa inchid Blogul ăsta și să fac unul exclusiv dedicat religiei ortodoxe. Adica sa scriu acolo tot ce descopăr tot ce inteleg sau cred că înteleg mai bine și pot să explic și altora care iși pun întrebari. Dar asta ar însemna că nu mai am partea aia mistică a trairii personale și nici să predic in van n-aș putea știindu-mă eu însumi cu ”bube in cap”. Cu toate că site-urile pe tema asta deja existente și consacrate sunt cam cele mai accesate din wordpress. Dar cum să fiu asa idiot sa scriu pentru trafic si sa ma dau apoi spiritual. Ideea e ca sunt stări interesante care se întamplă uneori ….iar foarte foarte rar sunt chiar stari care nu au legatură cu lumea asta și dacă ar ține mai mult de câteva momente ar crăpa inima asta mică și saracă. Cred că viața îmi va pregati multe alte evenimente interesante. Simt ca e o perioadă latentă a vieții mele și va trebui să iau cât mai curand o decizie fermă. S-ar putea să fie și subiect de roman viata mea la un moment dat…cine știe. Pe deoparte e incitantă dorinta nestavilită de a descoperi o lume considerata tabu, sau poveste cum zic unii sau basm. E interesant uneori ca prin meditatie, sau nu , prea mult zis meditatie, prin introspectie să zicem ajungi cu mintea la niște chestii de care nu-mi dai seama stând in “marasmul comunal”. Pe de altă parte simt uneori ca ma izolez de lume. Gata cu filosofia, când scot prima carte vă anunt s-o cumparați.
…….
În altă ordine de idei ma simt foarte ok. Sunt optimist acum. Chiar daca jobul nu-mi place chiar dacă nu știu daca mai dau la master sau mă apuc de altă faclultate sau daca plec acasă sa ma fac țaran(nu insinuez nimic despre Humor nu mustaciti) sau plec la Londra să mă fac….mare om. E puțin cam frig totuși pentru perioada asta a anului. Puțin mai mult chiar. Cătălin Teatru Tanase a iesit cu cana la Intorsura Buzaului.Asta inseamna ca e frig rau. Pentru cine nu știe ce e cu cana. În fiecare an cand e ger proTv ul are știrile alea in exclusivitate cu …Romania Ingheata cu coloane sonore grave, de opera din “requiem for a dream”. Și pe fundal Cătălin ne arată cum îngheată apa când o aruncă din cană sau cum scuipă el in sus și prinde înapoi în gura gheață nu scuipat. Pe scurt circ, morți de frig, salvări amputări de picioare. Adevarul e că e grav și tragic ce se întamplă dar televiziunile fac din asta un spectacol. Nimeni n-ar trebui in secolul ăsta să mai înghete de frig când se fac atâtea donații și atâtea actiuni caritabile. Dar totul e o mascarada. Sunt curios unde se duc banii lui Warren Buffet ai lui BIll Gates, a altor magnati care se bat cu pumnul în piept ca ajută saracii. Sunt sigur că în proiecte ascunse si în noi și noi implementari de reguli ale NWO. Dumnezeu ne-a arătat că dacă vrea ne ingheața pe toți. În România nici nu e prea greu. Dacă mai ține gerul o săptamană cu siguranță nu va fi bine…..

Scris la 25 ianuarie 2010 si publicat la 03 februarie acelasi an!…nu mă întrebati de ce

Ghidul betivului responsabil

Dacă tot a trecut Crăciunul eu zic să ne apucăm să analizăm niște chestiuni interesante si folositoare în perspectiva nu numai a revelionului care iată, se apropie, ci în general cand vine vorba de alcool. Conform proverbului: ”Cercetătorii lor sunt mai buni decât ai nostri” profesorii de la universitatea din Stamford UK s-au gândit să facă un studiu ”de sezon”. Asfel s-au apucat binișor, in spirit științific să analizeze diferite remedii anti-mahmureală. Asfel s-au analizat rețete din Rusia, Mexic, Spania, România, ș.a. Ciorba de burtă preparată românește s-a clasat prima(wiiiiiiiiiii am câștigat), pe locul doi zeama de varză cu cunoscutul efect de pansament pentru stomacul „obosit”.  Urmează iaurtul cu usturoi preparat in Turcia iar pentru băutorii de Tequila se prepară in Mexic cactus feliat, o plantă bogată in antioxidanți. Iată că după o astfel de analiză noi Romanii putem sta liniștiți. Deținem puterea în materie de revenire după nopțile grele și fără măsură.

Bun, să zicem că remediul pe care să-l administrezi retroactiv îl avem. Dar ce facem proactiv, sau preventiv? Ce se întamplă daca te găsești la o petrecere unde oamenii nu au măsura la gură si devin bețivi iresponsabili. Ce faci dacă tu ai trecut de vârsta adolescentului teribilist care face concurs de băut și nu ești tocmai dispus să accepți toate reactiile de om din Neanderthal care pot apărea ca efect al licorii bahice atât de utilizată în România mai ales la sărbatorile religioase. Cum previ asfel de situatii sau dacă ele apar, cum îți aperi prietena, sau pe tine însuți de situatii neplăcute și implicit de stricarea petrecerii?
Am analizat diferite situații și experiențe propri sau povestite si dupa îndelungi studii asemănătoare celor făcute la Stamford am tras niste concluzii si am elaborat niste teorii.

Prima situație ar fi cea în care te afli deja acolo. Ești beat dar te poti controla singur, înca nu te-ai trasnformat deci poti gândi logic încă. Ești agasat in mod repetat în glumă sau serios, fapt care te irită la culme. Aici se întrevăd următoarele solutii:

• Dacă inculpatul nu deține locatia asfel încât să aiba postura de „șef de post” se poate exclude de la petrecere cu vorba bună sau prin ”razboi rece”: nimeni nu-l mai bagă în seamă  si nu mai primește de băut.

• O alta solutie ar fi părăsirea petrecerii de către cel care nu mai rezistă sa fie călcat pe nervi cu toate ca asta ar insemna sa plăteasca cel ce nu are nicio vină.

• Daca cel agasat seamana cu  Chuck Norris betivul va fi anihilat prin fortă.

O teorie care pare sa functioneze în evitarea neîntelegerilor este teoria bețivului responsabil care sună asa:

Fie un specimen ”P” aparținând mulțimii bețivilor care pot bea o cantitate cuprinsă în intervalul deschis (1 pahar-2 litri) de spirtoase. Spunem că acel specimen este responsabil dacă și numai dacă împlinește cele trei condiții necesare si suficiente:

• Este conștient și nu necesită asistență din partea unui terț specimen capabil să aibă grijă de el.Se pot întalni situații de excepție în care două specimene iresponsabile au grijă unul de celălalt fără să perturbe inelul abelian in care se află.

• Este capabil să respecte dorințe de bun simț ale celorlalte specimene din intervalul in care se bea astfel încât să nu deranjeze verbal pe cei care și-au exprimat această dorintă, să fie capabil să se oprească din a turna bauturi de orice fel in capul participantilor, sa nu loveasca excesiv sau sa faca glume de tot câcatul încercând să pară sufletul petrecerii cînd de fapt este bufonul.

• Specimenul P să posede măsura bauturii asfel încât să nu fie nevoie de parcurgerea întregului interval la concurența cu cei care duc mai mult ci prin proprietatea de responsabilitate specimenul să se oprească exact înaintea punctului de transformare.

O situație mai deosebită dar de dorit este cea în care specimenul P îndeplinește doar prima condiție adică este conșient chiar daca a depașit demult măsura și are bunavoința de a merge la somn prevenind asfel comportamentul Neanderthalian de nedorit.

Sunt sigur că acest ghid poate deveni foarte util în organizarea unei reuniuni liniștite și lipsite de incidente majore neplăcute. Orice observație sau situație pe care studiul a pierdut-o din vedere este bine-venită din partea celor care s-au mai ocupat cu asfel de studii și în trecut sau care au avut și au experiențe cu acest tip de specimene. In plus aștept sa completati si lista de remedii propusa in prima parte a acestui studiu.

Toate cele bune!!

Cam ninge!

Țin să îi felicit pe cei care au avut măsură la mâncare si băutură și au trecut acest crăciun fără apel la 112. Urmează încă o cumpănă pe 31 si gata …ați scăpat. Eu țin să vă anunț că sunt bine sănătos. Pcișca, cârnațul, palinca si celelalte elemente ale tradiției nu m-au răpus. A fost însă un moment de cotitură in seara de 26 decembrie când am ținut neapărat să ne colindăm reciproc noi cei din Clan. Au fost mai multe momente de fapt. Incepând cu drumul de la Humor la Suceava in care doi cre(Ș)tini s-au intors la vârsta teribilismului. Din nefericire in mașina unuia eram și eu. Băietii aveau propriile limitari de viteză pe drumeag cu două benzi în localitate sau în afara ei nu mai contează. O limita asa cam de 180 că totusi..era carosabilul umed si trebuiau sa ruleze cu simț de răspundere. Linia continua cică înseamna ”depășește mai repede că vin ceilalți din față” iar intersecția e locul acela unde intrii cu 150 ca nu cumva sa o blochezi. M-am ținut bine de scaun încercand să gasesc o pozitie mai ușor de descarcerat. Am ajuns bine pana la urma si am reușit sa mă cobor să le zic baietilor una alta de sănătate. Ah..sa nu uit, chiar acum am văzut la tv un accident groaznic la Oradea tot cu astfel de specimene carora ”nu li se poate intampla nimic chiar lor”.
La prima colindă s-a ocupat o artistă deosebită in ale muzicii sa dea un ton extraordinar (de fals) colindătorilor.Noroc ca au fost intelegatori oamenii si au pus totusi ceva pe masă că eu eram nemîncat de ceva timp ca să nu jicnesc pe nimeni refuzînd mancarea si bautura. A doua cumpana a fost la CC 2 cand după câteva toast-uri, ”apa calda” s-a pus in functiune. Când am văzut că urcă și urcă am ieșit rapid afară ca nu cumva sa dea pe dinafară si sa fac deranj prin cabană. Am frecat instalatia cu puțina zapada si am rezolvat.Presiunea a scăzut in limite normale si am reușit să evit necazul. Daca nu era trichici beat poate mai stăteam puțin. Dar omul se transformă după două pahare și nu mai e om. E un fel de specimen neevoluat de la zoo cu care nu te mai poți întelege decât prin interjectii..dacă ai noroc. Dacă n-ai, te trezești cu masca ruptă cu boxele sparte cu votcă in cap cu palme in cap tras/lovit de/în testicole… și alte gesturi/accesorii de ”bun simț”. Am ajuns și acasă în cele din urmă foarte destins calm si multumit de o seara resită.
Vremea n-a fost exact ca in poveștile cu Moș Crăciunul gras si roșu inventat de americani. A fost cald, zapada s-a topit a plouat dar n-a fost bai, spiritul a contat mai mult decât materia. In momentul de fata ninge foarte tare afara si sperăm ca temepraturile să permita si deschiderea partiei din oras. De cate ori îmi petrec vacanta aici acasă de fiecare dată îmi crește dorința de a mă întoarce aici mai ales că în București și în general în marile orașe oamenii ca mine în curând nu vor mai putea trăi fara să-și trădeze credințele și modelele de a existență normală,firească asa că de fiecare dată cănd văd că se mai face ceva frumos în orăsel mă bucur. Geamul deja a înghetat si zapada te invită să te tăvălești prin ea sa te uzi din cap până în picioare și apoi sa te retragi inăuntru la un vin fiert. Sa multumim lui Dumnezeu pentru înca un an cu liniște și pace in care ne-am putut bucura iar de Nasterea Sa cea aducatoare de pace si comuniune ce prieteni familie iubiți(e) si toți cei în care spiritul uman nu s-a supus uitării și pervertirii atat de la moda acum.
Sărbători Fericite în continuare.Ma duc să mă bulgaresc cu Lady!

Craciun fericit!

Dupa ce am mai facut odata aceasta urare, cunoscatorii stiu cand, o actualizez acum in ajunul craciunului cand am sa pun pe “foaie” cateva cuvinte de craciun ca sarbatoare a nasterii lui Iisus si nu a mancailor si a betivilor(cu toate ca pot si ei sa citeasca daca imi promit ca evita sectia de urgenta a spitalului din localitate:).Azi lasam la o parte anul 2012, discutiile filozofice, indemnuri si sugestii si tot ce ar putea sa deranjeze sa lezeze sau sa frustreze. Am citit pe blogul Strumfitei cateva indemnuri foarte faine de Craciun…chiar are dreptate fata…cam asta ar trebui sa facem sa profitam de anotimpul care in aceste zile ia alt chip decat cel al iernii friguroase(apropo..fata scrie foarte frumos..pacat ca scrie despre pacatul impotriva firii umane..altfel as pune-o in blogroll in 2 miscari….dar poate isi revine).
Va indemn in plus sa mergeti macar 10 minute daca nu puteti mai mult si pe la o biserica de suflet sau o manastire…dar sa nu va ganditi ca preotii sunt asa si pe dincolo ca biserica e rea sau mai stiu eu ce va puteti gandi. Mergeti ca si cum ati merge sa-l vedeti si voi pe Cel pe care il sarbatorim in aceste zile si o sa vedeti ca el e acolo, o sa-i simtiti caldura.

Azi imi asum o lume coborata din cer, si daca nu e asa macar inchid televizorul si imi imaginez ca e. Azi nu exista nimic rau, pentru mine noaptea asta toti sunt uniti de un singur copilas care a unit pamantul cu intreg cosmosul acum multi multi ani dar care pentru unii din pacate ramane doar o ..”poveste”.”Povestea”
asta insa umple pamantul de bucuria sarbatorii, il aduce pe mos Craciun si la cei mici si la cei mari, fara discriminare si chiar daca nu ati fost cuminti el asteapta sa va faceti, aduce colindatori la geamuri care mie cel putin imi dau in fiecare an fiori de emotie. Chiar acum cand langa brad stand si scriind, am ascultat niste copii care mi-au colindat sub geam, am simtit iar ca ceva se misca in mine. Ah de as putea sa pastrez acest ceva peste tot cu mine!…

Apropo ca tot veni vorba de mos craciun. Oare la mine vine?Ce-mi aduce oare.Cand eram mic aveam niste emotii la ora asta….stiam ca pe la 8 seara vine mosul la mine. Mosul era ca mersul trenurilor.In gara Stefan cel Mare 99 oprea la 8. Si ce cumintea mai stateam eu in ajun!! Daca zicea mama sa nu ma misc si sa nu scot carnea din ciorba din gura cred ca era singura data din an incare asa faceam. Avea mama o masina de cusut langa geam ..din aia manuala – vorba vine- pe care o actionai cu piciorul de pe o pedala. Eu stateam dedesubt…pe pedala ghemuit si emotionat, il asteptam. Fiecare zgomot fiecare miscare ma facea sa tresar…Si iata, la opt bate in geam. Mama parca emotionata si ea, imi zicea: ”Ionut, repede imbraca-te ca a venit mosul”.In bratele mosului stateam ca iepurele! Colindam spuneam poezii, rugaciuni. Mosul impresionat pana la lacrimi…scoate cadoul. Indiferent ce era imi placea, imi placea surpriza, suspansul si asteptarea. NU va zic cine era mosul si cum am aflat cum sta treaba in realitate ca nu vreau sa stric magia craciunului.
Oricum..si acum cred in mos Craciun si sunt convins ca va veni si anul asta.Dar pana vine trebuie sa invat si o colinda. Ma intreb ce face oare Clanul oare au invatat vreo colinda?. NU de alta da maine cred ca au sa ma ”calce” cu colindul. Am dat un semnal la Geloo sa pregateasca ceva bun de pus pe masa.Om vedea ce-o iesi maine…Anul trecut am si pocnit din bici la geam in timp ce se colinda. Sper ca anul asta nu colindam doar.

Cred ca a venit mosul…am plecat! Craciun Fericit si La Multi Ani!

Indemn la simplitate

de Ernest Bernea

Omul a purtat în decursul vremurilor o luptă tragică pentru câstigarea unui prisos de bine. In epoca modernă acest bine a fost văzut sub forma progresului şi a civilizatiei. Singur, sau în mijlocul societătii, omul s’a străduit în acest sens.

Socotit în roadele sale, astăzi după trecere de vreme, progresul continuu s’a dovedit înşelător. Omul modern a avut o sete de mai bine, dar nu s’a aplecat îndeajuns asupra naturii acestui bine. Punctul luminos, unificator, a lipsit. Lumea nouă s’a încrezut prea mult in civilizatie şi progres, dar nimeni nu sta să gândească ce anume sunt acestea pentru fiinta spirituală a omului. Şi atunci drumurile s’au deosebit, după cum deosebite erau idealurile.

Civilizatia acestei ultime epoci istorice a făcut din om “o fiintă complexă”. Găsim in această tendintă şi stare a sufletului contemporan o caracteristică a vietii moderne, dornică de progres.

Ce înseamnă oare această complexitate a omului de azi, produs ultim al unor credinte vechi ? O continuă creştere a nevoilor materiale, o desvoltare a lor fără limită. Judecată interior, ea mai înseamnă rafinament şi ornamentatie. Aceste însuşiri alcătuesc tot atâtea semne de distinctie.

Să lămurim lucrurile mai departe. Complexitatea omului de azi nu înseamnă ceea ce am putea crede că înseamnă, adică : distinctie în înteles de superioritate, complexitate în înteles de adâncime şi frumusete interioară. Complexitatea aceasta care era şi o sete de a se îmbogăti, a pus omul sub povara unor elemente secundare, din afara fiintei noastre morale, din afara nevoilor acestei fiinte, l-au încărcat şi l-au prefăcut până la năruire.

Educatia a fost făcută în raport cu unele valori la modă, de natură mai mult socială şi materiala. Omul a avut o sete de a progresa, de a creşte chiar interior ; omul a încercat să depăşească starea în care se afla dar nu in raport cu anumite valori spirituale permanente ci in raport cu oamenii. Etica modernă a avut la temelie nu atât o dorintă sinceră de proprie depăşire ci mai mult o dorintă de întrecere între oameni.

Cu cât omul şi-a creat mai multe nevoi, semn al unei înalte trepte de civilizatie, cu atât el a devenit mai putin stăpân pe sine, cu atât a fost mai putin liber. Sufletul său aparent înăltat, devenise lipsit de putere, se subtiase şi se complicase. Cuprinzând ceea ce nu-i era firesc, renuntând la ceea ce îi era esential, pentru podoabă, şi-a pierdut adevărata frumusete şi tărie. Vieata interioară a omului a avut toate aparentele unei creşteri adevărate ; in realitate s’a petrecut o sărăcire şi anume din cauză că această creştere nu era organică ci era o adunare, o adăugire. Nevoia de a corespunde vremurilor, ambitiile şi gusturile nenumărate, tot rafinamentul intelectual şi estetic, l-au sedus şi l-au îndemnat către o lume a decorativului şi inutilului.

A fi o fiintă complexă nu este în sine o stare rea ; dimpotrivă. Trebue însă să fie rodul unei serioase şi fireşti creşteri interioare, creşteri a elementelor esentiale, a stâlpilor vietii noastre morale. Trebue să fie o îmbogătire a ceea ce ne apartine esential. Altfel ajungem la tipul omului modem, prezent încă între noi şi specific tuturor epocilor decadente, omul descentrat în care vieata este nefirească şi vointa lipsită de îndrumare. Povara trufiei, povara propriilor creatii ale omului, povara combinatiilor şi constructiilor aşa zisului progres cultural şi civilizator, apasă încă sufletul celor mai multi dintre noi.

Omul acesta a confundat Compexitatea cu complicatia. Iată numele adevărat al stării sale interioare. De aceea este atât de nenorocit, de aceea este atât de greu de, înteles şi de satisfăcut. Omul despre care vorbim este mereu nemultumit, mereu ridicat împotriva vietii şi a conditiilor date. Omul complicat este o fiintă dificilă şi nenorocită.

In setea sa de progres şi de civilizatie materială omul s’a descentrat, adică a confundat esentialul cu secundarul, dând o atentie deosebită celor ce nu-l alcătuiau în fond. Omul cetătii de azi este un om făcut, este o fiintă artificială. S’a construit înfruntând legile fiintei sale morale. Tot ceea ce a fost adăugat nefiresc şi a împodobit sufletul său mândru, nu a făcut decât să-l scoată din făgaşul destinului său propriu, de om.

Pentru ca o înnoire să fie posibilă, omul trebue să renunte la aceste podoabe ale modernismului, pentru a se reîntoarce către elementele originare ale făpturii sale.

Nu poate fi vorba de o renuntare la progres şi nici de o întoarcere la “starea naturalã” a unui filosof francez, ci de mergerea înainte dela început pe calea deschisă nouă, în desvoltarea omeniei şi a tuturor virtutiilor ce-o alcătuesc. Ce înseamnă pentru noi întoarcere ? Inseamnă renuntare la inutil, la rugina sufletului. Ce înseamnă desvoltare ? Ce înseamnă progres ? Inseamnă creştere din sâmburele fiintei, înseamnă, în limita superioară, înflorire. Aceasta inseamnă a fi cult, a fi om superior, a fi distins şi complex: înflorire. Să ajungi să-ti exprimi esenta. Nu întoarcere deci, nu oprire, ci creştere deplină şi firească.

Aci se aşează simplitatea. Simplitatea este starea morală a omului care se mişcă esential si sincer. Simplitatea în etică, întocmai ca si în estetică, înseamnă linie mare. Liniile mari dau sensul făpturii, liniile mari constituesc.

Simplitatea ca stare morală este o stare originară, legată de începutul fiintei. De aceea Evanghelia, cartea simplitătii şi a permanentei vorbeşte de simplitate în legătură cu copilul şi profetul. Fiind originară, simplitatea este o stare a firii, o stare a celor care păstrează legătura cu Dumnezeu.

Nefiind legată de poverile podoabelor inutile, simplitatea dă omului un echilibru interior, o tărie şi o mare stăpânire de sine. Omul simplu rămâne cu sine, curat şi întreg, liber de elementele inutile, adăugate, exterioare. Omul simplu trăieşte vieata din plin şi firesc; o trăieşte astfel pentrucă este în ea.

Simplitatea dă o sigurantă şi o certitudine interioară adevărată, dă putere de depăşire a contingentelor şi viciilor apăsătoare. Pe calea simplitătii omul se împlineşte pentrucă trăieşte firesc şi esential.

Simplitatea este starea morală prin care o seamă de taine ni se deschid. Firescul şi armonia ei o fac să rodească şi pe o altă dimensiune a vietii, aceea a orizontului deschis. Sensul vietii este prins mai uşor şi mai adevărat de omul simplu decât de omul complicat, pentrucă cel dintâi păstrează legătura, directă cu viata, are totodată simtul realitătii aparente şi tainice. A fi simplu înseamnă a fi in vieată, a fi în vieată înseamnă a-i trăi şi cunoaşte sensurile. Sensul vietii nu poate fi prins stând în afara ei, călcând un drum artificial. Omul simplu trăieşte cu ochii în distantele mari ale lumii.

Din aceste elemente şi înfătişări ale simplitătii întelegem cum acela care trăieşte cu adevărat în simplitate ajunge să trăiască şi în lumină, în frumusete. Fiinta sa interioară, aparent mică, are dimensiuni foarte mari, neîntelese de acei care judecă după criteriile civilizatiei burgheze. Omul simplu ajunge să cunoască adâncurlle şi să cuprindă lumea, să se înrădăcineze în loc rodnic. Liber de orice povară morală sau materială el merge pe căile fireşti ale omeniei ; cugetul şi fapta sa nu sunt legate de lucruri slabe, ci de tării ascunse.

Bucuria trăirii în simplitate poate fi înteleasă din libertatea şi rodnicia pe care o câştigă omul.

Omul simplu este o făptură vie; este o făptură originară de mare plinătate şi echilibru interior.

(1939)

S-a cantat bingo!

Dupa cum ati putut vedea premiul cel mare a fost castigat.Nu ma asteptam la acest castigator dar oricum o felicit pentru perspicacitate. Acuma…ori are prieten politehnist ori toata facultatatea n-a facut decat sa caute pe google proiecte si teme. In orice caz sper sa nu fiu eu persoana invitata la festival dat fiind ca am anuntat ca premiul e o invitatie de doua persoane.Nu de alta da o sa fiu foarte ocupat sarbatorile astea si nu stiu daca o sa pot sa particip. As premia totusi si locul doi …fiind vorba de un vechi prieten cu state vechi in participarea la tot felul de concursuri si festivaluri. Ii plac foarte mult animalele se vede.
Intre timp l-au validat si pe Basel am vazut si lansarea lui BOC versiune 4.0. Sa speram ca e o versiune imbunatatita.Celelalte au facut poc cam repede. Asteptam cu nerabdare propunerea ministrilor nu de alta dar sunt curios ce minister mai inventeaza Basel pentru tanti Udrea.Aaavaaai cum? cum sa ramana ea mititica fara portofoliu, Nu se poate una ca asta. Eu am cateva idei dar nu stiu daca ghicesc. Am putea infiinta un minister al vinului si asa tara noastra e destul de importanta pe harta viticola a europei in felul asta impacam si capra (gura caprei mai exact) si varza (crescuta de 5 ani la cotroceni care nu se va culege decat peste alti 5 si care intra frecvent in gura caprei).Sau de ce ministerul papusilor gonflabile?. Ar fi de facut treaba si aici ca sunt atatea in tara asta si numarul e in continua crestere…ne-am putea ocupa de :importul de botox de exemplu sau am putea sa facem chiar un alt Silicon Valey. Propun ca locatie zona Lacul Tei fiind foarte aproape de Banbu Fratelo si Turbato. Si-apoi de ce sa n-avem si noi un ministru secretar de stat sau 2 sau 10 in materie de silicoane ca doar colcaie Bucurestiul de poponei si baieti de aur ca sa zic asa. Oricum tanti Udrea e o fata cu initiativa ati vazut: da cu mopul, croseteaza, calareste, face turism ecumenic, electoral, de care se cere.Eu zic ca s-ar putea cu putin efort sa se modernizeze si fabrica Apaca renumita pentru sloganul din 90:”"NU vtrem bani nu vrem valuta vrem ca Roman sa ne f**a”.S-ar putea face Luis Voitoane chiar in batatura. Dar ar fi o problema: n-ar mai costa 10 000 de coco bucata si doamna ar fi tare dezamagita.Ce? ea ea sarantoaca sa-si ia genti ieftine?
Daca ma uit pe geam stiti ce vad? Surpriza !!!! ZAPADA!!! Da ati auzit bine …zapada.Cum in decembrie zapada ar spune unii de pe la carma tarii sau a primariei. Da din pacate am fost luati prin surprindere si anul asta de nameti. Au venit in loc de iulie ….fix in decembrie. Pfiu..ba mai mult chiar cand prefectii primari and co pleaca in vacanta. Urat ! Urat! Deci le iertam faptul ca autostrazile sunt sub orice critica (alea 2 cate sunt)…..drumurile nationale au un nou statut: drumuri inzapezite…..caile ferate aduc trenuri cu intarziere de 14 ore. Da 14 ore atat a facut un rapid de la Constanta la Bucuresti acum 2 zile.Noroc ca nu era cu oameni in el. Carau cartofi si aia pot sa inghete da-i incolo.Daca era un rapid cu oameni era nasol ca puteau sa moara inghetati.Oricum …ma bucur ca n-am masina- na ca am spus-o si pe asta acum sa vezi seceta la femei – ca daca aveam trebuia sa merg cum am vazut ca se mergea azi dimineata cu 10 km pe ora pe drum liber si cu 1 2 in aglomeratie. Nu-i asa ca merita un apartament in bucuresti oricat.?Binenteles ca da. E unul din acele orase in care…iarna nu-i ca vara si se vede asta. Nu vreau sa fiu rautacios…pentru ca sunt sigur ca s-a facut tot posibilul si eu zic ca Oprescu va scoate armata sa faca si carari daca va fi nevoie.Ce sa zic atata putem daca ne-am scremem mai mult ne-am caca pe noi si apoi pana ne schimbam izmenele se acopera toata tara de….zapada.Mai bine stam linistit la locurile noastre cum zicea acum 20 de ani nea Nicu.Eu zic ca anul 2012 va fi unul salvator pentru Romania:)).
in urma cu cateva minute am vazut si o declaratie barbateasca a lui Boc prin care anunta toti prefectii si oamenii cu raspundere in dezapezire ca daca pleaca in vacanta isi pierd locurile de munca.Eu cred ca deja si-au pus aia sortzuletele si au iesit la dat zapada.
Daca tot ne-am apucat sa analizam dar si situatia gripei porcului la noi in tara.Acuma mai nou toata ziarele si mai toate site urile au barometre ale gripei porcine si numarul de morti aferent ei.Deci sa stam cu batista la nas ca inca e de rau cica.Dar eu propun si alte barometre: hai sa facem barometru zilnic al celor morti in accidente de munca, sau a celor morti de sida sau de tbc sau de gripa normala sau care sunt omorati in bataie sau a femeilor batute zilnic saaaau ..si asta ar fi foarte activ barometru …al celor ce mor pe sosele. Ia sa vedem atunci cate probleme avem. Ar trebui apoi sa ne vaccinam nu? Cum si cu ce? Pai eu zic ca ar trebui sa ne imunizam: impotriva consumului de alcool excesiv, impotriva cocalarilor de pe sosele, impotriva indiferentei,impotriva marlanismului imotriva urii impotriva lenii cronice. Apropo de vacinuri cica s-au pisat romanii pe vaccinele anti porcina si implicit pe “cercel” cel aducatori de bani in buzunarele farmacistilor.Daca nu stiati s-au cheltuit cam 40 de milioane de euro pe doze din care s-au facut cam 7 sau 10%.In sfarsit parca Romania asta ametita de verbul “a avea” a dat dintr-un picior din cele 2 paralizate dupa 90. Ce bine ar fi daca ar da putin si din celalalt in legatura cu actele biometrice cu care va spun ..nu e de gluma sau daca ar misca si o mana la adresa agriculturii cealalta sa o miste putin pentru a mai face o cruce macar din cand in cand…ia sa vedeti cum am incepe sa dam din cap.Astea-s sperante..vise, deocamdata dam din cap doar pe orizontala putin circular…cu miscari lascive din gat sa producem placere la UE.Ar mai fi multe de scris da ies sa dau si eu niste zapada…sa-l ajut pe Oprescu sa faca curat in Bucuresti…in rest Dumnezeu cu mila!

01100011 01110010 01100001 01100011 01101001 01110101 01101110 00100000 01100110 01100101 01110010 01101001 01100011 01101001 01110100 00001101 00001010

Astazi lansam un concurs. Castigatorul va fi cel ce va descifra mesajul meu scris in limbajul prietenului vostru cu care stati in fiecare zi cel putin 8-10 ore. Probabil multi o sa va intrebati daca am innebunit:))..si pe buna dreptate.Insa ideea e alta…am s-o spun cand primesc primul raspuns corect…Ah sa nu uit castigatorul de la consurs va primi o invitatie de doua persoane….la festival;)….
P.S: m-am chinuit sa scriu si ceva foarte scurt sa citeasca si oamenii de afaceri mereu ocupati care n-au timp sa citeasca asa mult cat scriu eu

2012

Dupa cum vedeti nu m-am “dat la cale ” inca si mai postez articole gasite pe ici pe colo. NU pentru ca nu as avea inspiratie sau n-as avea despre ce sa scriu dar unele lucruri chiar mi se par de impartasit si cu altii. Ceea ce postez din alte surse postez pentru a fi citite si de altii iar ceea ce scriu eu e mai mult ca o descarcare a lucrurilor care pot fi si de interes intr-un fel sau altul(de invatatura, de adormit, de hlinzit s.a.m.d).Articolul de fata e o analiza din alta perspectiva a anului 2012. Il recomand tuturor celor ce se tem de moarte si implicit de anul 2012. Ceea ce spun niste oameni care se “plictisesc ” toata ziua si cauta intelesuri adanci, lucrurilor pe mine ma prinde in intregime.

Stiinta contemporana acrediteaza profetiile legate de sfarsitul lumii. Nu va fi, insa, un final de existenta, ci o uriasa schimbare de constiinta. Anul 2012, un punct critic al istoriei

Istoria recenta a umanitatii este o istorie a crizelor de toate felurile: economice, sociale, politice, financiare, crize umanitare, crize care desemneaza de fapt situatii de razboi, crize ecologice care desemneaza de fapt distrugeri ireversibile ale vietii de pe planeta, crize ale petrolului, ale terorismului, ale ostaticilor, crize climatice si alte sute de feluri de crize. Exista o criza de supra-productie de alimente, sute de milioa ne de tone pe an, si simultan o criza a foamei: mai mult de o suta de milioane de oameni sunt sub pragul subzistentei. La fiecare 6 secunde cineva moare de foame in lume. Sase milioane de copii mor de foame pe an, in timp ce 155 de milioane sunt supraponderali. Cateva sute de miliardari detin mai multi bani decat trei miliarde de oameni mai putin norocosi. Jumatate din umanitate. Energia solara pe care o primeste pamantul timp de numai patruzeci de minute, daca ar fi folosita integral, ar acoperi necesarul de energie al planetei pentru un an intreg. Dar noi ne incapatanam sa stoarcem ultimele picaturi de petrol si carbune, care polueaza aerul si apa, cu costuri enorme si consecinte incalculabile. Zeci de specii de plante si animale dispar definitiv in fiecare zi, calota glaciara se topeste in ritm accelerat crescand nivelul oceanului planetar, milioane de hectare de padure dispar definitiv in fiecare an. In fiecare clipa, la nivelul intregii planete, se desfasoara sute de razboaie. Armele dezvoltate de tarile avansate sunt mai periculoase decat conflictele pe care incearca sa le previna. Au trecut 200 de ani de la revolutia industriala, cea care a declansat constructia lumii in care traim si oamenii nu sunt deloc mai fericiti decat inainte. Visul unei umanitati fericite pare a se fi transformat intr-un cosmar punctat de crize contradictorii. Cetatenii tarilor avansate se declara cei mai nefericiti. Consumul de droguri, de alcool, rata sinuciderilor sunt cele mai ridicate pe care le-a cunoscut vreodata omenirea. Depresia, alienarea, disolutia relatiilor dintre oameni au atins proportiile unei epidemii. Vorbim despre o criza economica, dar in realitate economia nu este decat una dintre fetele lumii pe care noi am construit-o dupa chipul si asemanarea noastra, reflectand propriile noastre valori. Este consecinta directa a unui mod de a privi lumea si de a ne raporta la ea. Am construit o lume a super-tehnologiilor, din care sufletul a fost exclus. Am creat un sistem al competitiei acerbe, in care distrugerea “adversarului” este o izbanda, iar singuratatea si nefericirea este implicita. Un sistem al separarii de ceilalti si de noi insine in care crizele exterioare reflecta de fapt o criza interioara a umanitatii.
In septembrie 2009, la Milano, in Italia, s-a desfasurat o conferinta internationala avand ca tema psihologia si spiritualitatea. Am fost acolo. Cu 20 de ani in urma, ar fi fost de neimaginat ca fizicieni, biologi, psihologi, psihiatri, bio-chimisti, astrofizicieni si filosofi sa se afle la aceeasi masa, discutand despre o noua viziune, spirituala, asupra universului. Cele mai stralucite spirite ale lumii stiintifice au fost acolo, iar tema principala in jurul careia s-au invartit discutiile a fost criza prin care trece in acest moment umanitatea.
Calendarul Maya. Are o precizie care ii uimeste pe specialisti

Numai ca abordarile nu au fost cele cu care suntem obisnuiti din presa. Ideea principala care s-a desprins din intreaga conferinta a fost aceea ca traim timpuri de mare cumpana la nivel planetar si ca motivul pentru care se intampla acest lucru este in esenta modul in care privim lumea si pe noi insine. Criza este una de constiinta si cata vreme nu vom schimba acest lucru, el se va manifesta in toate domeniile vietii noastre. Distrugerile la nivel planetar ale mediului si ale resurselor au atins un prag critic. Daca ceva nu se schimba, atunci povestea umanitatii, asa cum o cunoastem, se apropie de final. Pare incredibil, dar acesti oameni de stiinta au vorbit cu voce tare, in fata camerelor televiziunilor italiene, nu numai despre necesitatea de a repune civilizatia pe alte baze, spirituale, de a reforma totul, sistemele sociale, stiinta, medicina, tot ceea ce sta la baza cunoasterii umane, dar si despre anul 2012 si despre stravechi profetii care anuntau o transformare de proportii la “sfarsitul timpurilor”.
Tema mi s-a parut fundamentala. Am ales trei dintre numele “grele” prezente la Milano pentru interviuri in exclusivitate: Stanislav Grof, doctor in psihiatrie, profesor si scriitor, Ervin Laszlo, cel mai important ganditor in domeniul filosofiei sistemelor si al evolutiei, si Peter Russell, fizician, matematician si explorator al constiintei umane. Am ales aceste trei nume nu numai pentru faima lor mondiala, ci si pentru faptul ca le citisem cartile, ba chiar am fost implicat in aparitia unora dintre ele in limba romana, ci mai ales pentru ca una dintre aceste carti, care se numeste “Revolutia Constiintei” si care poarta pe coperta numele celor trei, formuleaza in mod stralucit esenta problemei cu care se confrunta omenirea in acest moment: ori umanitatea va fi capabila sa schimbe ceva intr-un timp foarte scurt, ori viitorul nostru ca specie devine incert.

Ervin Laszlo
“Asistam la sfarsitul unei lumi si, poate, la nasterea uneia noi”

Ervin Laszlo este filosof si scriitor. Fost profesor de filosofie, stiinta sistemelor si futurologie la universitati celebre din SUA, Europa si Orientul Indepartat. A scris vreo 70 de carti al caror subiect este faptul ca traim intr-un univers in care suntem interconectati intre noi si conectati miraculos la toate elementele realitatii. A fost de doua ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace. Este fondatorul Consiliului Inteleptilor Lumii, care reuneste cei mai faimosi oameni de stiinta ai planetei, fondatorul Clubului de la Budapesta si al Grupului de Cercetare Generala a Evolutiei, membru al unei liste lungi de institutii academice si universitare din intreaga lume. Traieste in Toscana, pe un deal, intr-un sat minuscul, intr-o casa care, acum vreo 200 de ani, era o capela manastireasca. Parintii lui erau din Transilvania. De la Cluj.

Ervin Laszlo

- Vorbiti despre o lume a carei schimbare este iminenta sau va disparea. Ce inseamna acest lucru?

- Inseamna ca ne indreptam catre cea mai mare transformare din istoria omenirii. Si daca vrem sa nu disparem, sa continuam sa existam pe aceasta planeta si sa ne dezvoltam, trebuie sa reanalizam notiunile de univers, fiinta umana, progres si dezvoltare. E tarziu, dar trebuie sa aflam cine suntem. Lumea pe care am construit-o, ca reflexie a felului in care vedem noi universul si pe noi insine, nu se mai poate sustine in nici un fel. Trebuie reformat totul, lumea business-ului bazata pe exploatarea nebuneasca a resurselor si pe supra-productie, politicile industriale care conduc la dezastru ecologic, la incalzirea globala si la cresterea periculoasa a nivelului oceanului planetar. Politicile economice internationale care au fragmentat lumea in prea saraci si prea bogati, care au condus la mase imense de emigranti care fug de foame si de epidemii. Politicile militare care consuma resurse inimaginabile in folosul unor structuri financiare. Lumea se afla in pragul unui colaps economic, social si politic care genereaza haos si violenta. Este o lume pe care noi am creat-o si care acum se prabuseste. Ca sa intelegem motivele prabusirii, trebuie sa privim lucrurile sistemic. Ca in medicina holistica, in care pacientul e vazut ca un tot, nu doar ca un trup. As putea sa va dau cifre teribile despre modul in care omul distruge natura, apa, pamantul si aerul, dar ma voi margini sa spun ca ne indreptam rapid catre pragul critic, in care distrugerea devine ireversibila, iar mediul impropriu sustinerii civilizatiei omenesti. Acest prag este estimat a fi atins in cativa ani. Acelasi lucru se poate spune despre exploatarea resurselor planetei, care au atins limita sustinerii populatiei. Colapsul lumii financiare este deja vizibil, iar cel social este previzibil: populatia tarilor sarace, muritorii de foame, va fi in 2050 de aproape doua miliarde de suflete. Criza generalizata nu mai poate fi disimulata in nici un fel. Intrebarea este: cat timp mai avem pentru a ne salva? Surpriza pentru oamenii de stiinta a fost aceea ca tendintele se accelereaza in mod neasteptat. Estimarile cele mai pesimiste sunt de 5 ani, iar cele mai optimiste de 20 de ani. Nivelul marii creste odata si jumatate mai repede decat prevazut, emisiile de CO2 depasesc orice estimare prealabila cu peste 50%, iar in ceea ce priveste incalzirea globala estimarile anilor ‘90, de maximum 3 grade, sunt astazi de 6 grade, ceea ce ar transforma cea mai mare parte a planetei in zone nepotrivite pentru agricultura. Efectele se potenteaza unele pe altele astfel incat linia de sosire pentru colapsul global este in mod interesant apropiata de faimoasele profetii ale anului 2012.

- Ce legatura au prognozele stiintifice cu profetiile despre anul 2012?

- Exista mai multe surse esoterice ale unor profetii despre “sfarsitul timpului”, dar cea mai interesanta si cea mai precisa este calendarul Maya alcatuit de preoti-astronomi in secolul 15 si a carui reprezentare sapata in piatra este arhicunoscuta. Acest calendar acopera intervale uriase de timp calculate cu o precizie care ii uluieste pe astronomii contemporani. Sfarsitul “celei de-a Patra Lumi” a fost calculat de mayasi la data de 21 decembrie 2012, iar in fapt, tinand cont de ajustarile intre calendare, ar fi vorba despre 28 octombrie 2011. Acest lucru nu inseamna neaparat un sfarsit, ci mai curand o transformare fundamentala a lumii in care traim. O transformare care a inceput deja. Oameni foarte avizati afirma ca avem de-a face cu o renastere a umanitatii pe un nou nivel spiritual, asta daca cumva planeta nu va fi prea distrusa pana atunci. Aceasta data coincide cu profetiile mistice ale mai multor sisteme spirituale, cum ar fi cel al indienilor Hopi, cel Vedic, islamic sau Kabala evreiasca.
Marele savant alaturi de Horia Turcanu

In esenta, este vorba despre incheierea unui an galactic de aproape 26 de mii de ani si inceputul unuia nou. Filosoful mistic Terence McKenna a elaborat matematic modelul unei asa-numite “unde a timpului” si a aratat care au fost timpuri din istoria planetei in care aceasta unda a determinat innoiri fundamentale si schimbari dinamice enorme. Este interesant ca o perioada de mari schimbari in aceasta curba a timpului s-a petrecut in perioada Revolutiei Neolitice (15.000 i.Hr.), atunci cand s-au nascut agricultura si primele asezari umane, urmatoarea a fost in jurul anului 500 i.Hr., timpul marilor figuri mistice ale istoriei ca Lao-Tzu, Platon, Zoroastru, Budha si altii. Intuiti deja ca aceasta curba confirma evenimente care se petrec deja in lume si culmineaza din nou cu decembrie 2012. Interesante sunt si confirmarile din astronomie, care indica pentru 2012 mari perturbari ale activitatii solare. Daca magnitudinea lor va fi confirmata de realitate, atunci sistemele energetice terestre vor inregistra pagube de miliarde de dolari, iar refacerea sistemelor va dura intre 5 si 10 ani. La sfarsitul anului 2008 NASA anunta descoperirea unei gauri in campul magnetic al pamantului de zece ori mai mare decat cea estimata, ceea ce confirma calculele despre schimbarea polaritatii magnetice a planetei in jurul aceleiasi date a anului 2012. Nici o profetie nu este infailibila si nici o predictie stiintifica, dar aici avem de-a face cu date care sunt semnificative in context. Daca luam in considerare si tendintele actuale din societate, politica, economie etc., atunci trebuie sa consideram sfarsitul lui 2012 cel putin drept un punct critic in istoria umanitatii.

- Vorbiti despre o schimbare fundamentala la nivelul constiintei. Ce fel de Constiinta ar fi aceea care sa schimbe lumea? Si cum ar putea fi lumea noua?

- Mistici, filosofi, lideri spirituali si sociologi au dat raspunsuri interesante la aceasta intrebare: ce fel de constiinta ar fi urmatorul stadiu al umanitatii? Cred ca un raspuns sugestiv il ofera misticul american Richard Bucke care vorbeste despre o constiinta cosmica, depasind ceea ce numim in zilele noastre “constiinta de sine”. In esenta, in zilele noastre stiinta re-descopera cu mijloacele ei ceea ce misticii si vizionarii au stiut dintotdeauna despre Univers, si anume faptul ca Universul este viu, constient si ca ceea ce suntem noi cu adevarat este mult mai mult decat a crezut stiinta de viziune mecanicista. Noi nu suntem fiinte separate unele de altele, ci comunicam intre noi si cu intregul Univers pe niveluri infinit de complexe, pe care abia incepem sa le intelegem. Isi face loc incetul cu incetul ideea ca suntem in ultima instanta manifestari ale constiintei, care este esenta universului, principiul organizator aflat in spatele aparitiei formei materiale. Din aceasta perspectiva, urmatorul stadiu al constiintei ar putea fi acela al Constiintei “trezite”, “iluminate”, al Constiintei constiente. O lume care ar reflecta un asemenea nivel de constiinta ar fi o lume total diferita. Stadiul in care suntem acum poate fi descris drept materialist, orientat catre consum, care se crede auto-suficient, dar a carui lege fundamentala este cresterea nelimitata, caci nu intelege si nu se preocupa de context, de restul universului. Este un stadiu egoist, limitat, agresiv si aceasta se reflecta in tot ceea ce facem. Observati ca descrierea ar putea fi aceea a unui cancer in raport cu corpul pe care il paraziteaza. Celulele canceroase nu se preocupa de rest, ci doar de ele, cresc fara limita, exact precum concernele multinationale distrug totul in cale, exact precum sistemele noastre economice, politice si militare. Ele sfarsesc prin a muri odata cu trupul secatuit. O noua lume, cladita de un nou nivel de constiinta, ar fi cladita pe respectul fata de celalalt si fata de univers, care este viu, o lume ecologica, ale carei sisteme sunt orientate catre natura, catre a simti mai mult decat catre a avea si a face, in care celalalt nu mai este perceput ca adversar, ci ca un partener. Este o lume in care umanitatea traieste armonic cu mediul, constienta ca este o parte a universului viu. Este greu de trasat harta unui alt nivel de constiinta, dar o alta privire asupra universului genereaza un alt fel de stiinta, un alt fel de medicina, un alt fel de invatamant, relatii sociale etc. Important este ca schimbarea a inceput deja, chiar daca nu toti isi dau seama si chiar daca nu avem garantia ca nu e prea tarziu.

Stanislav Grof
“Singura solutie este intoarcerea catre interior”

Doctorul Stanislav Grof este unul dintre cei mai importanti cercetatori ai Constiintei din secolul XX.
Stanislav Grof

Este fondatorul curentului transpersonal in psihologie si acela care a reusit sa introduca spiritualitatea ca dimensiune fundamentala a psihicului omenesc, in lumea psihologiei academice. Este unul dintre pionierii studiilor privind forta vindecatoare a starilor de constiinta extinsa si creatorul unei tehnici de accesare a acestor stari, numita Respiratie Holotropica. Este profesor la Institutul de Studii Integrale din California, unde conduce catedra de Filosofie, cosmologie si constiinta. Este autorul a numeroase carti despre natura constiintei. Considerat un geniu in domeniul sau, Stanislav Grof este un om de o blandete, o simplitate si o generozitate extraordinare. Am avut ocazia de a petrece doua zile impreuna cu el, care au fost un regal de idei si viziuni. Interviul de mai jos este o sinteza a nenumaratelor ore de discutie din acele zile.

- Sunteti om de stiinta si totusi cartile dvs. infatiseaza un univers de natura spirituala. Cum se vede “criza” prin care trece umanitatea din perspectiva psihologiei?

- Una dintre transformarile fundamentale prin care trecem este una de viziune. Stiinta tindea sa se opuna spiritualitatii, considerata ca fiind de ne-dovedit, pentru ca se baza pe perceptia subiectiva. Or, subiectivitatea nu era luata in considerare, neputand fi masurata. Asa s-a intamplat ca experienta spirituala, mistica, veche de cand umanitatea, a fost exclusa din ecuatie. Dar, intre timp, stiinta incepe sa descopere ca subiectivitatea creeaza universul, la propriu. Numai ca pare tarziu. Lumea pe care am creat-o are atributele stiintei clasice, mecanice. Este o lume rece, calculata, dura, guvernata de “legi” inguste, in care oamenii sunt considerati corpuri intr-un univers de corpuri si drept urmare se simt singuri si izolati. Am creat o lume din care orice principiu mai inalt – il poti numi Dumnezeu, de pilda – a fost exclus. Suntem deci singuri, iar consecinta e frica. Compensam frica in fata unui Univers urias si gol, prin consumul compulsiv, prin a avea, a face, si cream o lume care raspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratam planeta asa cum ne tratam pe noi insine si pe ceilalti: ca pe ceva care trebuie supus, invins, exploatat, controlat si chiar ucis daca e nevoie, pentru satisfacerea “nevoilor”. Criza prin care trece umanitatea este o criza interioara si astfel psihologica si spirituala, dar care a generat o criza exterioara atat de grava, incat pune in pericol existenta noastra ca specie. Umanitatea aflata in criza isi distruge casa si intrebarea este daca ne vom da seama la timp.

La interviu

- Ce e de facut?

- In ultimii 40 de ani ani am fost implicat in cercetari asupra constiintei si am putut constata ca suferinta vine din modul de a percepe universul. Trairea unei expansiuni a constiintei conduce frecvent la transformari profunde ale individului, la reducerea semnificativa a agresivitatii, la cresterea intelegerii, a compasiunii si a tolerantei, dar, mai ales, la cresterea capacitatii de a se bucura de viata. Cu cat bucuria de a trai creste, cu atat scade credinta ca trebuie sa ai din ce in ce mai mult, si apare o spiritualitate de natura universala bazata pe ideea ca toata creatia e un tot format prin legatura profunda cu alti oameni, cu alte specii, cu natura si cu intregul univers. Nu am nici o indoiala ca aceasta transformare este nu numai posibila, dar inerenta. Suntem condamnati sa ne intoarcem la Adevar. Intrebarea este daca se va intampla acest lucru inainte sa se strice ceva de nereparat in echilibrul vietii pe planeta. Multi oameni se afla in punctul in care realizeaza esecul filosofiei de viata pe care au urmat-o si incep sa caute alternativa spirituala care echivaleaza cu o intoarcere acasa, dupa o lunga ratacire. Am fost invatati ca trebuie sa facem mereu ceva ca sa fim fericiti, ca trebuie sa indeplinim ceva, sa vanam ceva, sa avem ceva, un obiect, o pozitie sociala, un partener anume, deci ca fericirea este mereu in viitor si in exterior. Aceasta conceptie ne plaseaza intr-un provizorat permanent. Este o strategie mereu perdanta pentru ca niciodata nu ne aduce ce dorim. Singura solutie este intoarcerea catre interior si descoperirea satisfactiei existentiale in dimensiunea spirituala a existentei.

- Care ar fi primul pas?

- Uneori acest prim pas il face fiinta noastra, prin declansarea unei crize psiho-spirituale. Psihologia oficiala a tratat aceste crize drept crize psihotice, patologice si le-a suprimat cu medicamente dure, sub diagnostice neclare, dar in realitate, fiinta noastra interioara declansa un mecanism de auto-vindecare, de auto-reglare in fata unei situatii in care lumea interioara ajungea sa fie in divergenta cu restul universului. Acum, intreaga umanitate se afla intr-o stare de urgenta spirituala care pune sub semnul intrebarii o intreaga perspectiva asupra vietii si descopera ca modul materialist de a vedea lumea nu este suficient. Asa se explica intoarcerea catre meditatie, catre spiritualitate, catre credinta, catre medicina naturista si holistica, interesul imens pentru psihologia transpersonala. Omenirea pare ca face singura acest pas. Pentru fiecare dintre noi vine timpul sa privim in interior cu onestitate, atunci cand simtim “criza”. Criza este semnul transformarii, ceva trebuie sa moara, pentru ca apoi sa renasca. La nivelul unei persoane, dar si la nivelul intregii umanitati.

- Vorbiti despre transformarea umanitatii ca despre o chestiune de timp. Ce crede despre anul 2012 un cercetator al Constiintei ca Stanislav Grof?

- Este un subiect care ma pasioneaza pentru ca orice profetie are legatura cu o stare de constiinta extinsa. Au existat dintotdeauna mijloace pentru ca profetii, samanii, preotii, misticii sa intre in asemenea stari. Toate sistemele mistice ale planetei vorbesc despre aceeasi realitate. Asa se face ca profetiile tuturor continentelor despre “sfarsitul timpurilor” sunt aceleasi, inclusiv in crestinism, unde “apocalipsa”, etimologic, inseamna nu sfarsit, ci “ridicarea valului”. Profetiile mayase sunt remarcabile, nu pentru ca spun ceva nou, ci pentru extraordinara precizie a sistemului lor astronomic si astrologic, calculat pe miliarde de ani inapoi in timp, dar care se opresc pe o anumita data a anului 2012. Faptul ca misticii lumii, separati de mii de kilometri si uneori de mii de ani in timp, vad aceleasi lucruri in incursiunile lor spirituale, este deja extrem de interesant pentru un cercetator al constiintei ca mine. Dar cand descoperi ca de fapt, un intreg calendar intins pe milioane de ani este de fapt un algoritm de evolutie al Constiintei, vazut ca esenta a universului, acest lucru este senzational. Nu incape nici o indoiala. Cunoasterea mayasa despre natura universului, a constiintei si a timpului depaseste cunoasterea stiintifica de azi. La acea data astronomica precisa, la care se trece intr-un nou ciclu galactic si cosmic, mayasii vorbesc despre sfarsitul timpului. Dar timpul, asa cum incepem sa ne dam si noi seama astazi, este creatia Constiintei. Sfarsitul timpului este, dupa parerea mea, sfarsitul unui tip de perceptie, sfarsitul unei lumi asa cum o cunoastem noi: o lume a violentei si a lacomiei, egotica, corupta, sfasiata de conflicte. Dupa parerea mea, mayasii vorbesc deci despre un proces de moarte/renastere, o transformare interioara masiva a umanitatii, dincolo de care timpul liniar nu mai exista, asa cum nu exista in starile de constiinta extinsa, sau in relatarile marilor mistici. Pentru mine, cel mai important argument provine din propriile mele cercetari. Foarte pe scurt, am constatat ca starile prin care trece constiinta omeneasca sunt legate in mod sincronic de evenimentele cosmice. Am lucrat cu experti in domeniu si am ajuns la concluzia ca evenimentele interioare si cele cosmice se reflecta total intre ele. Relatia intre Univers si Constiinta este o ecuatie. Universul este Constiinta. Evenimentele astronomice sunt intr-o relatie profunda cu evenimentele interioare ale constiintei omenesti individuale si colective, astfel ca, pentru mine, cu elementele pe care le am, nu incape nici un dubiu ca schimbarile majore au inceput deja si ca lumea acestui secol va fi spirituala sau deloc.

Sursa: Formula AS

Si acum sa adaug si eu cateva cuvinte acestui articol! Chiar daca acesti oameni incearca sa explice prin logica lumeasca, rationala, lucruri duhovnicesti cum le numim in constiinta crestina lucrurile stau cam asa cum zic ei. Eu am avut aceeasi perceptie si nu citind ci incercand si simtind. Si ma refer aici la intoarcerea catre interior, la trezirea constiintei si la conectarea cu intreg universul, cu Edenul de unde omul a fost aruncat pentru cea dintai neasculatre. Articolul nu vine decat sa-mi confirme inca odata ca am avut dreptate. Fericirea este intr-u adevar iar adevarul este in noi, in inima noastra preschimbata de la botez inca dar care apoi la majoritatea devine o mare bucata de piatra.De ce? Doar pentru ca in omul si-a indepartat mintea de inima.Am pus acest articol aici poate si pentru cei care, privind la unele schimbari din comportamentul meu ii apuca “mila si compasiunea” ca eu nu-mi traiesc viata ci o tin intr-un permanant “post”. Nu vrea nicidecum sa ma laud, sa ma consider mai bun decat unul sau celalat, sa ma considere cineva vreun sfant in devenire sau orice altfel de perceptie care vine din placerea omului de a-si da cu parerea si de a judeca. Vreau doar sa trag si eu un semnal de alarma asupra epocii moderne in picaj si sa fac chiar si un singur om sa incerce sa se intoarca “acasa”. Sa-si dea seama ca avem o inima, o constiina si un Dumnezeu……iar cale de mijloc nu e!