Ioane, Ioane…

…toată lumea doarme, băga-mi-aş vârteşcoiu în ea de insomnie.

https://ionutbruma.files.wordpress.com/2011/01/niste-baieti-ioane-ioane.jpg

La Mulţi Ani!

SĂ SUNE TROMPETELEEEEEEEEE!

Şi fie ca sfânta zî di az să-ţi aducă nu supărare, amar, stingherenie, tomăneală, malagambeală, caramangeală, faliment, ci numa bani-numa bani, dedicaţii, un set – ciorap penian, coiere şi genunchere de lână (fashion must-have 2011), tărie(lichidă, şi de caracter), o faţă de masă(nouă), fericire la drum de seară, ochi albaştri la aşternut, şi ÎN NUMELE TUTUROR, o teacă de mobil pentru curea, să nu mai fi nevoit să ţii telefonul în poşetă şi să nu-l auzi când te sună lumea! Şi…să-ţi tihnească, bulan!

Cadău, o poză cu noi din Dubai, atât.

Multumim 2010! Poftiti in 2011!

In primul rand sper ca a trecut toata lumea craciunul cu bine, fara indigestii, spitalizari si pragnoze acute. Zilele trecute imi aminteam de ultimul meu post de succes. Cel cu bautura de anul trecut. S-au schimbat foarte multe de atunci atat pe plan personal cat si in cel al relatiilor interpersonale. Am realizat pentru a nu stiu cata oara ca de multe ori realitatea nu e ceea ce pare, ca adevarul e unul indiferent de ceea ce crezi tu, ca in stat nu poti avea incredere ca intr-o mama protectoare intr-un cuvant nu tot ce zboara se mananca. As aseza tot la capitolul castiguri faptul ca mi-am dat seama ca un blog nu poate tine loc de carte, de scris pe hartie, asa ca am in plan sa scriu pe hartie multe din lucrurile pe care incep sa le realizez. Din acest motiv acest blog va ramane doar ca amintire, ca sa vad peste ani de unde am plecat in actiunile mele. Zic actiuni pentru ca am de gand sa actionez. Cum? Nici daca as sti nu as putea sa fac asa ceva public pentru ca asa cum am spus mai sus nu tot ce zboara se mananca iar interesele dezbina. Cum adica dezbina? Prin invidie, rautate, pizma, si intr-un cuvant lipsa dragostei si a notiunii de „aprope”. In 2010 m-am rugat sa ramana langa mine doar oamenii care pot sa-mi faca bine si cei in care pe viitor ma voi putea baza in desfasurarea vietii mele. Pot sa spun ca aceste lucruri s-au petrecut de la sine fara ca eu sa fac absolut nimic. Ah….apropo probabil sunt foarte multi deranjati de prezenta lui Dumnezeu in discursurile mele. Am o veste proasta: incerc sa fiu un reprezentant cat mai fidel al Crestinismului si nu un impostor cum majoritatea au ajuns sa fie ori datorita iubirii banului, a desfraului sau al oricarui idol pentru care sunt dispusi sa-l vanda zilnic pe Hristos asemenea lui Iuda. Problema nu este insa in „pacat” ca forma a tradarii ci in lipsa oricarei remuscari si in parerea nebuna ca ceea ce fac este „normal”. Am inchis paranteza.
Nu stiu daca voi mai scrie ceva pe acest blog in forma in care se gaseste acum sau asta va fi ultimul articol. Cert este ca ma simt in forma, din toate punctele de vedere. Mai sunt cateva ora pana intram in noul an pe care il doresc tuturor sa fie incarcat de realizari care sa vizeze mai mult pe cel de langa noi si mai putin pe noi personal.
Chiar daca nu vor vedea ce am scris eu aici- ma bucur dealtfel ca putini stiu si citesc acest blog – ii port in gandurile mele pe toti cei care mi-au aratat inima lor buna, nu neaparat sa ma fi ajutat la ceva sa ma fi laudat sau mai stiu eu ce, ci macar sa-mi fi aratat o urma de zambet sincer, chiar si in coltul gurii. Acesti oameni vor salva Romania. Ah si sa nu uit am o veste proasta pentru cei ce-si zic Romani dar de fapt sunt de cu totul alt neam: Romania nu este cea prezentata la televizor si NOI stim asta. Nu zic mai mult pentru ca se vor gasi multi sa comenteze. Cine are creier de gandit va sti ce am vrut sa spun iar cine nu va ramane acelasi banal. Le multumesc in deosebi si tuturor celor care m-au criticat fie cu dreptate fie din rautate, apreciez orice critica si incerc sa-mi asum o indreptare daca aceasta se vede indreptatita. Nu vreau sa ma intind prea mult si cred ca ce a fost mai important am spus. Oricum am sa completez daca am uitat ceva de interes maxim. O sa inchei cu un set de intrebari retorice (sa va raspundeti voua) si cele mai bune urari pentru 2011. Fie ca Dumnezeu sa va lumineze pe toti cu iubirea si mila sa si sa aflati cat mai mult din Adevar sa fiti puternici greu de calcat si plini de dragoste.
10 Q:
1. Sunteti multumiti de ce ati realizat in 2010? Alcatuiti un top 3 al celor mai importante realizari.
2. Cate din actiunile voastre au provocat bucurie si celor din jurul vostru? Dar intristare si plans?
3. V-ati simtit vreodata strivit de forta naturii, de cursul unor lucruri implacabile? De cate ori si la ce v-ati gandit in acele momente?
4. Indiferent de varsta pe care o aveti v-ati gandit vreodata la generatia viitoare de tineri (inclusiv cei nascuti in 2010)? Sunteti multumiti de cum vor creste si de cum ne vor proteja ca pe „batranii lor”?
5. De cate ori v-ati sfatuit intre voi , in familie, sau cu prieteni , sau cu duhovnici (care au), inainte de a lua o decizie importanta?
6. Cate carti ati citit in 2010? Dintre acestea cate au surprins trecutul tarii acesteia care v-a dat numele de Romani?
7. Ati auzit de: Mircea Vulcanescu, Dan Lucinescu, Nicolae Paulescu, George Emil Palade, Ion Petru Culianu, Petru Movila, Arsenie Boca, Grigore Vasiliu, Petrache Poenaru, Andrei Alexandrescu. De cati si ce stiti despre fiecare?
8 Dar despre: Bianca Dragusanu, Gerge Becali, Andrian Mutu, Catalin Botezatu, Adelina Pestritu, Marian Vanghelie, Elena Udrea, Dan capatos, Mircea Badea, Sorin din Rahova:). De cati si ce stiti despre fiecare?
9. De cate ori ati simtit un glas interior care se opunea unei actiuni sau alteia pe care aveati de gand sa o luati? Ati identificat ce a fost si de unde venea?
10. Sunteti multumit de cursul pe care activitatea umana se desfasoara in lume? Dar in Romania?
11. Cate actiuni ati intreprins pentru a schimba ceva in bine? La nivel personal sau de grup de apartenenta.

Scenarii posibile 2012

Deja nu mai pot cu scenariile apocaliptice facute la sprit de vanzatorii de sosete imputite de pe la ziare. Ca atare m-am gandit sa fac un top..si daca tot il fac n-ar fi rau sa primesc si sugestii ,daca tot ne-am apucat sa si dezbatem. ..Urmeaza

Adorm

A fost o perioadă….lungă ce-i drept cînd nu m-am uitat la filme acasă,pe calculator,deloc. Acum însă de un timp fac eforturi să văd cîteva din filmele bune pe care le-am ratat. De ce fac eforturi? Pentru că pur si simplu nu pot să trec de minutul 60 al niciunui film. E drept cam pe la 10 seara ajung să-mi fac timp să dau drumul unui film pe calculator dar chiar asa obosit să fiu încît să adorm una-două? Chiar nu ştiu ce ar putea ajuta. Am auzit chiar că dacă te întinzi în pat, corpul are un reflex necondiţionat şi „te adorme” crezînd că tu chiar vrei asta. Dar eu nu prea as vrea….măi hipotalamus, să dorm …ci vreau sa vad şi eu un film …atît. Oare ce tehnici să adopt? Să urmaresc filmul din fund? …sau să stau cu picioarele in sus?… Să-mi pun ţepuşe ca prîslea cel voininc in distribuţia ..”cu merele de aur”? Sau să dorm de la 7 la 8? Orice sugestie este binevenită. Şi apropo, aseară am început „Brazil” de Terry Gilliam si vreau să văd curînd şi Dr Parnassus. Oricum dacă aveţi filme să-mi recomandati nu ezitati. O singură precizare am de făcut…să nu fie din cele noi că-s de toata jena si mă enervez. Bine hai nu strîmbati din nas …nu generalizez dar 90% din ce apare IN KINO acum nu sunt decît spălături de creier la foc mic foarte eficiente pentru femei si barbati din soiul „golaşi-la-cap-Românesc”.
Si acum … o zi bună şi bucurati-vă de cele 12 grade cu ploaie măruntă de afară.

Fracturi de constiinţă

Apăsând cumplit de greu pe capetele bieţilor oameni, senzaţiile psiho-sensitive se întind de la o zi la alta ca o ciumă şi otrăvesc capcitatea omului de a se orienta înspre libertate. Pacea e ceva ce l-a părăsit demult iar frica si falsitatea se târasc una în urma celeilalte pentru a lua locul celei dintâi, luptîndu-se pentru întâietate. Figurile le sunt tensionate, idei nu au iar modul de viată ş-il cerşesc umili de la cei ce vor să-i ducă spre neştiintă, fără măcar să bănuiască nedreptatea ce li se face. Din când în când cineva strigă în urma lor să se întoarcă. Păcat că nu este mai insistent;nimeni nu pare să-l asculte şi toată lumea ţinteşte cu sete capătul curcubeului morţii. Dar nu poate şi nici nu vrea să fie insistent, acestea nu-i sunt fireşti iar teroarea nu este punctul său forte.
Se simt atât de vii şi activi si nici nu banuiesc că sunt morti de fapt.Nu bănuiesc pentru că le e frica să se întoarcă in mijlocul lor să vadă dezastrul. Duşmanul lor comun este plictiseala iar crezul lor este „clipa”. Ar face orice să nu ramână singuri, să nu fie linişte, nimic să nu le amintească de normalitate. Axa lor a părăsit încastrările naturale si a devenit axa durerii mascate in „distracţie”.
Tehnologia creează obligativitatea existentei numerice şi virtuale. Oricine poate şi trebuie să fie identificat, blocat sau obligat să execute orice ordin care oricum ar fi „spre binele personal”. Îndrazneala este redusă la indignarea din fata televizorului şi orice acţiune este sortita eşecului din start. Peste toate acestea stă triumfătoare logica fatalista: „Şi ce pot eu sa fac” încoronată cu resemnarea intr-o motivaţie absurdă: „Toată lumea face/vrea….”. Oare din ce oameni se trag acestia şi cine sunt cei cei i-au nascut pe ei? Care este tara lor de provenienta si cum au „evoluat”? …..

Despre țigani și obiceiurile lor

Nu știu de ce dar îmi găsesc cu greu inspiratia printre betoane și sticlă printre claxoane și oameni isterici și nervoși, și nu știu cum de fiecare dată când îmi vine să scriu sunt plecat din București și departe de laptop. Să fie o coincidența? Nu, nu cred. Cred doar că ar trebui să mă apuc de scris pe foaie pentru că citez ”nu-i așa” ..are balta pește.

Nu sunt xenofob și nici vreun homofob. N-am niciun fel de fobie. Nici aia de moarte nu mă mai ține acum. Atât doar că nu pot să suport țiganii pentru că sunt ”incepatorii comportamentului meltean”. Si noi îi imităm cu succes. Așa am rămas eu fără telefon săptămana trecută. Mi l-au ”ridicat” baieții in 2 stații de RATB. Eficiență maximă aș zice. Am plecat de acasă cu treabă in Ikea. Nu multă, nu complicată;să iau și eu două becuri și două prize că se mai strică la casa omului. De obicei am o ”papornița” pe care o iau cu mine permanent dar acum am zis că pentru două stații nu mă mai îngrunez cu ea. Zis și facut am aruncat telefonul în buzunar, portofelul și cheile și am plecat. In ”mașină” doi cocalari șicanau o fata care citea Dostoievski. Mare insultă pentru ei!! Agitandu-mă eu pe acolo m-au observat ca am aruncat ”crocodilul” în buzunar si mi l-au săltat. M-am prins și eu de firul evenimentelor dar abia dupa ce am coborât la Ikeea. Era prea târziu. Crocodilul disparuse! Oricum le-am mulțumit că mi-au lăsat portofelul. Mi-am recuperat numărul acum mai trebuie să-mi iau și un telefon . Are cineva vreo sugestie?
Data viitoare vă povestesc cum mi-au furat bicicleta. Anul ăsta a fost anul pagubelor.
Voi ce ați pierdut/vi s-a furat anul ăsta?

Despre parinti inteligenti-In ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti.

Generatia actuala de parinti a vrut cumva sa compenseze lipsurile copilariei lor si a incercat sa dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucarii, haine, plimbari, scoli, televizor si calculator. Altii le-au umplut timpul copiilor cu multe activitati educative ca invatarea limbilor straine, informatica, muzica. Intentia este excelenta, insa parintii nu au inteles ca televizorul, jucariile cumparate, internetul si excesul de activitati blocheaza copilaria, in care copilul are nevoie sa inventeze, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si sa se bucure de viata.

Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

1. Blocarea inteligentei

Sistemul educational actual aduce foarte multa informatie, de cele mai multe ori inutila. Copiii si tinerii invata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile. Invata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale. Sunt antrenati sa faca calcule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii si probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

2. Utilizarea gresita a functiilor memoriei

Prin sistemul educational actual memoria copiilor este transformata intr-un depozit de informatie inutila, iar excesul acesteia blocheaza inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai. Cea mai mare parte a informatiilor pe care le acumulam nu vor fi folosite niciodata. Numarul actual de scoli este mai mare decat in orice alta epoca, insa acestea nu produc persoane care gandesc, si nu e de mirare ca elevii au pierdut placerea de a invata.

Pe de alta parte, mediile de informare ii seduc cu stimuli rapizi, gata preparati, care ii transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, in mijlocul diverselor aventuri – sportive, de razboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune si internet actioneaza asupra subconstientului, marindu-le nevoia de placeri in viata reala. Astfel in timp ei nu mai gasesc placere in micii stimuli ai rutinei zilnice si vor cauta stimuli tot mai puternici, trebuind sa faca foarte multe lucruri pentru a avea putina placere. Toate acestea genereaza personalitati fluctuante, instabile si nemultumite.

3. Informam si nu formam

Noi nu ii formam pe tineri, ci doar ii informam. Ei cunosc tot mai mult despre lumea in care se afla, dar nu stiu mai nimic despre lumea lor interioara. Educatia este tot mai lipsita de ingredientul emotional si produce tineri care rareori stiu sa isi ceara iertare, sa isi recunoasca limitele sau sa se puna in locul celorlalti.

Care este rezultatul?

O generatie de copii si tineri mai bolnava psihic decat oricare alta din istoria umanitatii: copii depresivi, preadolescent i si adolescenti care dezvolta obsesii, sindroame de panica, timiditate, fobii sau agresivitate. In plus, tot mai multi dintre ei cauta placerea de moment in consumul de tutun, alcool si droguri.

CE ESTE DE FACUT?

Dr. Augusto Cury ne spune ca in ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti. Pentru aceasta ne vorbeste despre sapte deprinderi ale „parintilor buni” si cum trebuie transformate ele de catre „parintii inteligenti”. Iata prima dintre ele:
Parintii buni dau cadouri, parintii inteligenti daruiesc propria lor fiinta

Parintii buni au grija sa satisfaca, in masura posibilitatilor lor economice, dorintele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversari, le cumpara pantofi, haine, produse electronice, organizeaza excursii. Parintii inteligenti dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpara cu toti banii din lume: fiinta lor, povestea vietii lor, experientele lor, lacrimile lor, timpul lor. Parintii care le fac in permanenta daruri copiilor lor sunt pastrati in amintire doar pentru un moment. Parintii care se preocupa sa le daruiasca copiilor exemple si povestiri din viata lor raman de neuitat.
Parintii buni alimenteaza corpul, parintii inteligenti alimenteaza personalitatea

Astazi, parintii buni cresc copii zbuciumati, instrainati, autoritari si angoasati, pentru ca societatea s-a transformat intr-o fabrica de stres. Parintii care nu-si invata copiii sa aiba o viziune critica asupra publicitatii, a emisiunilor de televiziune si a discriminarii sociale ii transforma intr-o prada usoara pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinta umana, ci un consumator. Pregatiti copilul pentru „ a fi”, caci lumea il va pregati pentru „ a avea”.

Ajutati-va copiii sa nu fie sclavii problemelor lor. Alimentati amfiteatrul gandurilor si teritoriul emotiilor cu curaj si indrazneala. Nu le acceptati timiditatea si nesiguranta. Daca problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar daca nu, trebuie sa ne acceptam limitele.
Parintii buni corecteaza greselile, parintii inteligenti isi invata copiii cum sa gandeasca

Vechile corectii si binecunoscutele predici nu mai functioneaza. Cand deschideti gura sa repetati acelasi lucru, declansati un resort din subconstient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce contin critici mai vechi. 99% din criticile si corectiile parintilor sunt inutile in influentarea personalitatii tinerilor.

A-ti surprinde copilul inseamna a spune lucruri la care ei nu se asteapta. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se asteapta sa tipati si sa-l pedepsiti. Dar puteti incepe prin a tacea si a va relaxa, apoi puteti spune:”Nu ma asteptam sa ma superi in felul acesta. In ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc si te respect mult”. Apoi copilul trebuie lasat sa se gandeasca. Parintii buni spun: „ Gresesti”; parintii inteligenti spun: „Ce parere ai despre comportamentul tau?” „Gandeste inainte sa reactionezi”
Parintii buni isi pregatesc copiii pentru aplauze, parintii inteligenti isi pregatesc copiii pentru esecuri.

Parintii buni educa inteligenta copiilor lor, parintii inteligenti le educa sensibilitatea.
Stimulati-i pe copii sa aiba obiective, sa caute succesul in studiu, in munca, in relatiile sociale, dar nu va opriti aici. Ajutati-i sa nu le fie teama de insuccese. Nu exista podium fara infrangeri. Multi nu stralucesc in munca lor pentru ca au renuntat in fata primelor obstacole, pentru ca nu au avut rabdare sa suporte un „nu”, pentru ca nu au avut indrazneala de a infrunta unele critici, nici umilinta de a-si recunoaste greseala. Perseverenta este la fel de importanta ca si capacitatile intelectuale. Pentru parintii inteligenti, a avea succes nu inseamna a avea o viata fara greseli. De aceea sunt in stare sa spuna copiilor lor: „Am gresit”, „Scuza-ma”, „Am nevoie de tine”. Parintii care nu-si cer scuze nu-si vor invata copiii cum sa abordeze aroganta.
Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza ca niste prieteni

A sta de vorba inseamna a vorbi despre lumea care ne inconjoara, a dialoga inseamna a vorbi despre lumea in care suntem: a relata experiente, a impartasi ceea ce se afla ascuns in inima fiecaruia, a patrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din parinti n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile si frustrarile personale. Nu trebuie sa deveniti o jucarie in mana copilului, ci un prieten foarte bun. Adevarata autoritate si respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perla ascunsa in inima. Ea este scumpa, pentru ca aurul si argintul n-o pot cumpara.
Parintii buni dau informatii, parintii inteligenti povestesc istorioare

Captati-va copiii prin inteligenta voastra, nu prin autoritate, bani sau putere. Stiti care este termometrul care indica daca sunteti agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii si prietenii acestora. Daca le face placere sa fie in preajma voastra, ati trecut testul. Odata, una dintre fiicele mele a fost criticata pentru ca era o persoana simpla. Se simtea trista si respansa.Dupa ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginatia la treaba si i-am spus urmatoarea pilda: unii prefera un soare frumos pictat intr-un tablou, altii prefera un soare real, chiar daca este acoperit cu nori. Am intrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adaugat, chiar daca unii oameni nu cred in soarele tau, el straluceste. Tu ai lumina proprie. Intr-o zi norii se vor risipi si oamenii te vor vedea. Sa nu-ti fie teama ca iti pierzi lumina.

PARINTII INTELIGENTI ISI STIMULEAZA COPIII SA-SI INVINGA TEMERILE SI SA AIBA ATITUDINI BLANDE.
Parintii buni ofera oportunitati, parintii inteligenti nu renunta niciodata

Parintii inteligenti sunt semanatori de idei si nu controleaza viata copiilor lor. Ei seamana si asteapta ca semintele sa germineze. Pe timpul asteptarii poate sa apara mahnire, dar, daca semintele sunt bune, vor incolti. Nimeni nu-si ia diploma in misiunea de a educa. Inainte, parintii erau autoritari; astazi sunt copiii. Invatati sa spuneti „nu” fara teama. Daca ei nu aud „nu” de la d-voastra, nu vor fi pregatiti sa auda „nu” de la viata. Parintii nu trebuie sa cedeze in fata santajelor si presiunii copiilor. In caz contrar, emotia copiilor va deveni un balansoar:: astazi sunt docili, maine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea tarziu in cursul saptamanii si a se trezi devreme pentru a invata este inacceptabil si prin urmare ne-negociabil. Traim vremuri grele. Parintii din toata lumea se simt pierduti. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexa decat cucerirea planetei.

CELE 7 PACATE CAPITALE ALE EDUCATIEI
1. A corecta in public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstructiona copilaria celui educat
4. A pedepsi la furie si a pune limite, fara a da explicatii
5. A fi nerabdator si a renunta sa mai faci educatie
6. A nu te tine de cuvant
7. A distruge speranta si visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru si psihoterapeut, si-a dedicat 17 ani din viata cercetarii modului in care construieste si se dezvolta inteligenta. Analiza pe care o face societatii contemporane ajunge la urmatoarea concluzie: singuratatea nu a fost niciodata atat de intensa: parintii isi ascund sentimentele de copii, copiii isi ascund lacrimile de parinti si profesorii se refugiaza in autoritarism. Cantitatea de informatie si cunostinte disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generatii nu sunt formate pentru a gandi, ci pentru a repeta informatii. In cartea sa, „Parinti straluciti, profesori fascinanti“, tradusa si in romana, Dr. Augusto Cury atrage atentia asupra necesitatii schimbarii felului in care se face educatia contemporana.

Parinti straluciti, profesori fascinanti – Augusto Cury
Sursa:http://www.dragosalbei.ro/educatie-si-familie

Muzica ma dispera(I)!

Dupa alte si alte zile de savurat calduri insuportabile, praf, acreala si indiferenta am oprit putin timpul. Parafrazandu-l pe Claude Lelouche as putea cere: „Opriti planeta vreau sa cobor”! Si am sa cobor, cel putin am inceput sa cobor dar viteza e inca prea mare…mai astept. Nu-i vorba il opresc des, imi aloc momente abundente de liniste si interiorizare dar n-am mai ales calculatorul prea des ca sa scriu. Il deschid foarte rar in afara orelor de serviciu. Dar de data asta am alocat o mica fereastra sa mai transmit ceva. Cat mai pot am sa mai „descarc” pe calea tastelor, cat nu, am sa trec pe hartie.
Am fost foarte racit saptamana trecuta. Atat de racit incat am revizuit topul zilelor oribile si am pus una sus de tot.
A fost o raceala cum numai intr-un oras poluat poti sa obtii;cu crize de tuse cu dureri insuportabile de gat, cap, spate si cu obsedanta intrebare repetitiva „de la ce”?
Am „profitat” de ocazie si mi-am mutat biroul acasa pentru cateva zile. Mi-am zis ca poate am sa scap de aerul conditionat de la munca. Cine stie, poate si el a contribuit la raceala mea.
Cu toate ca de ceva timp ascult mai rar spre deloc muzica fie ca vine de la radio sau televizor am zis de data asta daca tot stau acasa sa-mi mai animez diminetile si asa anchilozate de dureri de tot felul. Asa ca dupa un ceai fierbinte baut la cele 30 de grade palide ale diminetii am cautat un radio online, unul comercial de pe la noi.
Superbe, absolut superbe piesele. Am ascultat cam patru ore in prima zi si patru in cea de-a doua.A fost suficient incat sa-mi dau seama ca muzica a inceput sa ma dispere. Sau mai bine zis zgomotul tinerilor artisti romani ciripitori doar intr-o engleza de spital de oameni cu deficiente mentale. Rand pe rand am auzit cuvinte ca „lick”, „high”, „move your body”, „midnight”, „club”, „hot”, „touch my…..”, sau cum zicea Rihanna „hai baiete scoal-o acum” referindu-se la un baiat nesimtit care ori nu putea ori era greu de cap si ii tot repeta fata.
Sunt invechit, medieval, batran, sunt oricum as putea sa fiu catalogat dar eu asa debilii mentale refuz sa asociez ca distractie pentru tineri. Pot doar sa asociez cu un drog fin servit fara anestezic unor miniti zdrobite inca din crestere asezonat cu whisky si red bull. In acele momente in care am realizat ca am ajuns la limita suportabilului, indiscutabil m-am si intristat pentru ca am realizat ca e foarte greu sa ajuti pe cineva. Si de ce sa ajut? Pentru ca si eu fac parte din aceeasi generatie 2* si mi-ar placea sa „cresc” alaturi de tineri ca mine in care sa nu fi pierit toate ideile toate personalitatea si verticalitatea. Dar cum sa schimbi cum sa abordezi cum sa incerci sa regasesti ceea ce altii arunca de bunavoie : sufletul. Am reununtat demult sa mai fac polemici pe teme social-religioase. Ba mai mult am reusit sa elimin si acele urme de ura/rasism/judecare sau oricum as putea defini ceea ce simteam pentru cei care refuzau sa se priveasca in ochi si sa creada in ceva …orice numai nu in „nimic”.
Am definit un cuvant la modul general in acest „eseu”:muzica. Puteam oare sa-i spun alt fel? Cum sa-i fi spus : divertisment, spalare de creier, zgomot ritmat? Nici eu nu stiu. In orice caz ar trebui lasat termenul de muzica doar pentru ceea ce rezista in timp ca executie muzica de execeptie. Cei care au vazut filmul „Concertul” si-ar putea face o idee despre muzica.
Ce alte optiuni muzicale mai am daca vreau sa pun ceva in boxe? Muzica electronica? As fi ipocrit sa zic ca n-am fost la niciun concert Tiesto sau Armin ca n-am savurat un trance pana la „transa”. Ba da am „savurat” din toate. Dar pot eu oare sa platesc ca sa revin iar de unde am plecat? Categoric nu! Ce legatura are manipularea psihedelica cu sufletul meu si implicit cu mintea mea, cu gandurile mele. Niciuna! Iar urmele pe care un astfel de concert le lasa in creiere se vad peste tot in jur si generic as defini o astfel de urma ca „bir”. Odata platit, daca vei refuza sa crezi ca scopul tau e altul decat sa lasi „animalul” afara la joaca, vei sfarsi intr-un carusel care se invarte se invarte se invarte si prinde in zbor alte si alte „biruri”. Si eu mai simt nevoia sa-l mai platesc din cand in cand si poate e bine ca uneori o simt puternic si sunt gata sa bag mana in buzunar. In felul asta imi dau seama mai bine cat e de greu sa te opui si cu cine am de a face si nu las armele jos.
Cuvintele au inceput sa-si piarda din sens sau sa capete sensuri diferite de cele consacrate. Astfel la un concert „delirul ” e de dorit. De multe ori aud ca „publicul este in delir”. Si nu e deloc o figura de stil ci chiar asa e :”Pierdere a simtului realitatii care se traduce printr-un ansamblu de convingeri false irationale, la care subiectul adera ferm.”Alteori mai vad cate o „sarmana” distrandu-se de Pasti/Craciun pe jumatate goala (o vad la tv pentru ca de sarbatori si televiziunile ne arata cum se distreaza tinerii) si zicand „e o nebunie aici” cu un ranjet imbibat in alcool si pastile. Si ea are dreptate! Toata lumea fuge de liniste, de relaxare in adevaratul sens, de insasi constiinta ei pe care n-are cum s-o ucida desi si-ar dori. Nu s-a intrebat nimeni niciodata de ce? Nu cred ca nu! Ba cred ca multi s-au intrebat, foarte putini au gasit raspunsul, cativa s-au oprit sa mai caute iar majoritatea s-au intors zicand ca n-are rost….viata trebuie „traita”. Si astfel te trezesti ca vrei muzica atunci cand mananci, cand lucrezi , cand dormi , cand -scuzati- te caci si asa mai departe…chiar si cand dormi. Binenteles ca astea sunt cazuri extreme-sau cel putin asa imi doresc sa fie. In mod clar sunt destui care inteleg lucrurile mai aproape de starea lor naturala si cauta doar sa treaca timpul mai animat.Destui dar putini comparativ cu „masa”…….
Inchei cu niste versuri ale unei trupe elogiate destul de mult si la noi in ultimul timp.
I’m rolling thunder, pouring rain
I’m coming on like a hurricane
My lightning’s flashing across the sky
You’re only young but you’re gonna die
I won’t take no prisoners won’t spare no lives
Nobody’s putting up a fight
I got my bell I’m gonna take you to hell
I’m gonna get ya, satan get ya
Hells bells
Hells bells, you got me ringing
Hells bells, my temperature’s high
Hells bells
I’ll give you black sensations up and down your spine
If you’re into evil, you’re a friend of mine
See the white light flashing as I split the night
Cos if good’s on the left then I’m sticking to the right
I won’t take no prisoners won’t spare no lives
Nobody’s puttin’ up a fight
I got my bell I’m gonna take you to hell
I’m gonna get ya satan get ya
Hells bells
Hells bells, you got me ringing
Hells bells, my temperature’s high
Hells bells
Hells bells, satan‘s coming to you
Hells bells, he’s ringing them now
Those hells bells, the temperature’s high
Hells bells, across the sky
Hells bells, they’re taking you down
Hells bells, they’re dragging you down
Hells bells, gonna split the night
Hells bells, there’s no way to fight
Hells bells

Este o alternativa? Judecati voi!
Dar frica? Ce este frica?……

P.S: imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor le voi completa cand am timp

Scrisori de bine!

Vroiam ca după atâtea știri de rău să mai zicem și de bine! În primul rând traditionalul salut uitat sau ignorat ”Hristos s-a Înalțat”. Cu mare bucurie am primit vestea că la Gura Humorului s-a mai făcut un pas către formarea unui loc unde poți sa trăiești frumos. S-a redeschis parcul Ariniș! Dupa mai bine de 30 de ani în care, ca mai peste tot in țară s-a instalat binevoitoare si greu de dat afara- ”paragina” -la Gura Humorului s-a finalizat un proiect îndrăzneț de care putem să beneficiem toți. Proiectul P.O.P.A.S început cu mai bine de 6 ani in urmă redeschide unul după altul obiective reprezentative pentru zona Humorului. Iata că după deschiderea pârtiei a urmat redeschiderea parcului Ariniș. În cifre concrete asta inseamnă: 6 terenuri de sport, o piscină de dimensiuni olimpice acoperită , două piscine descoperite, un patinoar , o pista de skate și una de role, alei reamenajate. Investitia se ridică la aproximativ 12 milioane de euro majoritatea proveniți din fonduri UE. Pâna la urmă se poate să și luam de la UE nu doar să dăm. Chiar dacă nu prea are legatură ștrandul si plaja cu biserica și preotul, au fost prezente totuși și fețe bisericesti. S-au și sfințit noile locuri de la Gura Humorului. Acum sper că nu din motive de propagandă ci din evlavie căci dupa cum se știe la noi acolo Dumnezeu încă n-a fost dat afară de peste tot și oamenii înca îl mai au in suflet. Pentru asta mă mândresc că sunt Bucovinean și încerc să pastrez pacea interioară specifica .
Trebuie să recunosc că încă nu am fost personal la fața locului pentru că n-am prea avut timp să ajung pe acasă dar imi voi face timp cât de curând și o sa impartasesc și păreri subiective nu doar din auzite. Felicitari pentru D-l Flutur care chiar dacă mai aduce un Băsel la cules de aplauze, o Udrea la schiat sau scrie cu oi ”Bucovina” pe dealuri trebuie să recunosc ca lasa urme frumoase pe plaiurile pe care s-a nascut! Felicitari!….si vorba aia ”omul se cunoste dupa fapte”.La mai mare!
Tot la capitolul ”de bine” vreau sa remarc si finala Ligii Campionilor la Handbal! Bravo Oltchim bravo Romania. Asta este Romania nu substitutul acela care incearca să ni se bage pe găt ca fiind România. O Românie falsă plină de cocalari, smintiți , parveniți și politicieni nesimțiți. Eu de ei ma dezic nu de Romania. Am vazut spiritil de lupta chiar dacă am pierdut. Am pierdut dar am ieșit de pe teren in aplauzele unui public minunat. Acesta este sportul ! Nu confundați niciodată sportul cu manifestarile oligefren(et)ice de pe stadioanele de fotbal. Noi aștia care înca n-am fost duși de nas să ținem capul sus și chiar dacă deocamdată suntem mici și glasurile nostre nu se aud eu sunt convins că vom avea și noi șansa să punem umarul la reconstrucția României așa cum o știm din carțile de istorie. Numai sa nu ne fie frica. Să nu ne fie frica să marturisim in ce credem sa nu ne fie rusine-de dragul corectitudinii politice – sa ne facem cruce in public să spunem cine suntem, de unde venim si unde vrem să ajungem. Curaj….incă nu e totul pierdut!

A venit toamna!

Vroiam să mă prefac că nimic nu s-a întamplat, să scriu un articol şi să zic că am scris ceva nou!Dar nu nu pot să bag capul în nisip ca struţul pentru că ma simt cu musca pe căciula.De ce? Pentru că n-am mai scris de aproape două luni! Dar gata promit să ma fac copil cuminte şi să exersez talentul de cronicar! Motive pentru care n-am mai scris au fost dar cum să-mi motivez lipsa de determinare.Asta nu se poate! Şi acum să apelez şi la lipsa de modestie spunînd ca un talent lasat sa moară sub piatra motivelor va fi cerut la socoteala de către Cel care l-a „însamănţat”! Mă încumet să promit oare că voi scrie cu diacritice ca un apărător al Limbii Române din ce în ce mai masacrate? Da!! Mă încumet de ce nu! Să avem putin curaj ca e plină ţara de mămăligi şi iresponsabili!

S-au întamplat multe în aceste două luni în care n-am mai scris absolut nimic! Dar nu e mare pierdere că oricum scriu pentru mine mai mult! Deci e ca şi cum aş vorbi cu Ionuţ! Am eliminat redundanţa de a-mi spune ceea ce ştiam deja! Dar asta nu înseamnă că n-o să fac nişte cronici ale evenimentelor atât personale cât şi naţionale şi internaţionale! Din lumea mondenă nu ştiu dacă am să comentez ceva. Chiar nu ştiu.
……………

Foarte tare piesa asta! O ascult acum …e la radio. E una cu licurici de la Owl city! O aveam ca melodie personalizată pe telefon pe un contact! Si ce credeţi?!? Sună atât de încet încat abia o auzi daca e linişte! Ce să mai zic într-un bar!?……Exact! Nu se aude absolut deloc iar din cauza asta azi am ratat un apel (vreo 9 de fapt) foarte important pentru mine! M-a iritat întamplarea asta destul de mult încat sa o elimin direct din telefon! N-am vorbit urât:P! Doar DELETE si atât! Ei uite ca e la radio si înca îmi place! Asta înseamna ca nu sunt ranchiunos asa-i? Cum pe cine? Pe ăia de la Nokia si pe băieţii de la Owl City! În alta ordine de idei am baut două beri din care una nefiltrata foarte buna si am ascultat puţina muzică clasică!
Am să revin puţin la ce scriam mai sus! Adica Limba Română masacrată! Azi la muncă arunc un ochi pe un „Adevarul”! Apropo altă fază tare cu Adevarul şi a lui ghid al muzeelor s-a petrecut recent dar asta altă dată! Ce scria în adevarul ? Acest ziar condus de nişte capuşe din occident pe care Ţepeş i-ar fi tras in Ţeapa la micul dejun scriau că manualele de Limba Română nu mai corespund vremurilor! Adică de ce „bieţii” copilaşi mai învaţă încă operele literare acelea învechite gen Sadoveanu Alecsandri si alte „nulitaţi” şi nu studiaza şi ei scriitori noi! Cum aşa ceva sa scrie ?!? Păi daca aş fi preşedinte de stat niste Grupuri de presa ca RINGIER sau Patriciu sau Vantu -ca nici nu mai stiu a cui mai e adevarul si toata suita de ziare- ar avea interdicţie să mai desfăşoare activităţi comerciale in Romînia în secunda doi! Dar dacă eram preşedinte aveam soarta martirului Lech Kaczinski! Dumnezeu să-l ierte!
Deci ce încearca jurnalistii de la adevarul sa zica!:
-Pai vedeţi? De aia nu vă învaţă copii pentru ca voi in loc să le vorbiţi despre homosexuali, lesbiene, calorifere indragostite de feţe de masă şi dacii galbene care vorbesc cu luna, sau despre codurile lui Da Vinci voi le vorbiţi despre neamul Romanesc ala mioritic de loi lei, despre un Dumnezeu depaşiti de vremuri, razboaie cu turcii, pamânt rascoale şi cel mai exagerat de iubiri imense care ţin o viaţă!
Sper că s-a înţeles ironia! Daca nu, mai bine! O să fiu si eu occidental măcar pentru „reduşi”. Deci carevasazică copii mei ar trebui să nu mai înveţe despre patriotism si sacrificiu sau normalitate ci despre scuzati cuvantul :muie …şi „neomodernism” şi nu ma refer la stilul literar! Păi asta sa inveţe nepoţii lui Basescu si Boc şi aşa formaţi să dea Dumnezeu să aibă grijă de ei la bătrâneţi! Pe ai mei, daca voi fi vrednic să-i am cu orice risc mi-i voi educa eu! ACASA!
Masacrul acesta e mai evident si cu „roade ” mai importante in perspectiva continuitaţii şi a integrităţii statului Român! Flancul celălalt este cel loxico-gramatical! Şi acum imi permit sa vă intreb câţi tineri sub douăyeci de ani cunoaşteţi? Din aceştia cu căţi purtaţi discuţii frecvente sau le citiţi blogurile sau ce scriu ei din condei? Cam dau cu „”SHpiTZul” Limbii Române asa-i?
Suna cunoscute expresiile:

• Am decât! Decât un kilogram de pâine!
• Dăcât, pă, după (adica de pe)
• Lipsa cratimelor sau cratimele înlocuite cu puncte sau spaţii, lipsa TOTALĂ a diacriticelor
• Construcţii de genul: „Baiatul de l-am vazut la” ……sau „Fata aia de-mi place mie.”
• TZ-uri, SH-uri,K de la Kmeră  ş.a.

Puteţi adauga şi voi că sigur mai sunt dar acum atâtea mi-am amintit!